Condacul 1
Celei ce poartă veșnic mireasma curăției cea dulce mirositoare, care a răsărit ca un crin deasupra bolții neamului omenesc purtându-L în pântece pe Domnul Iisus Hristos – nădejdea moștenirii vieții celei de veci, Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu ne plecăm, și privind minunata ei Icoana din care izvorăsc râuri de minuni o chemăm: Bucură-te, Maica Domnului, Floarea Fecioriei și Lumina cea de dincolo de zi, dăruind-ne a înflori precum crinii!
Icosul 1
Ești Apostol al speranței în veșmântul purității, călăuză a celor înfiați sub Crucea Mântuitorului și izbăvitoare de cutremurul păcatului, Împărăteasă! Noi pe tine te cinstim, pe Maica cea mai presus de Cetele Îngerești și cea mai aproape de sufletele celor care cu credință te slăvesc:
Bucură-te, cea ce iubești albul curăției;
Bucură-te, pânză neatinsă de firea lucrurilor;
Bucură-te, cea fără păcat;
Bucură-te, cea ce ne dai gânduri limpezi;
Bucură-te, împodobită cu toate darurile sfințeniei;
Bucură-te, Stăpână peste inimile noastre;
Bucură-te, Maica Domnului, Floarea Fecioriei și Lumina cea de dincolo de zi, dăruind-ne a înflori precum crinii!
Condacul 2
Slăvita ta Icoană Gravaliotissa s-a arătat credincioșilor printr-o lucrare dumnezeiască, în vremea când localitatea Patra se afla sub stăpânirea contelui Lianos in secolul 18, la începutul lunii august când servitorii lui au început a secera grâul de pe câmp, și unul dintre ei a lovit grebla de o bucată de lemn sub o căpiță de fân, lemn care s-a dovedit a fi chiar Icoana, iar lângă ea se afla un crin alb înflorit: Aliluia!
Icosul 2
Țăranul a așezat Icoana într-o căpiță de fân și a plecat să își anunțe stăpânul, ca i-a poruncit să o ducă în Biserica Sfântului Dimitrie, dar tu, Stăpână, i te-ai arătat contelui în vis și l-ai certat: ”De ce m-ai luat din casa mea?” iar noi cuprinși de mirare te cinstim:
Bucură-te, că tare s-a speriat contele;
Bucură-te, că a găsit Icoana pe căpița de fân înflorită;
Bucură-te, că din fân ieșiseră crini nenumărați;
Bucură-te, că a cerut iertare pentru nesăbuință;
Bucură-te, că a plâns lacrimi de căință;
Bucură-te, că tu l-ai iertat;
Bucură-te, Maica Domnului, Floarea Fecioriei și Lumina cea de dincolo de zi, dăruind-ne a înflori precum crinii!
Condacul 3
Fiica contelui era lovită de o boală grea, zăcând în patul durerii paralizată fiind, dar când a văzut Icoana în casă, s-a ridicat singură și mergând cu pași mici s-a rugat în fața ei și tu, Preabună Maică a celor chinuiți, te-ai îndurat de ea și i-ai dăruit pe loc tămăduirea, spre bucuria ei și a părinților: Aliluia!
Icosul 3
În semn de recunoștință, contele a construit o biserică minunată pe câmp pe locul unde a fost găsită Icoana, și de atunci ai rămas în ”casa ta”, Stăpână, în lăcașul cel sfințit de unde se aud necontenit laude:
Bucură-te, crinul smereniei;
Bucură-te, puritatea întruchipată;
Bucură-te, cea ce scoți apă din piatră seacă;
Bucură-te, cea ce umpli de vitalitate cea ce s-a ofilit;
Bucură-te, izvorul bunătăților;
Bucură-te, speranța celor fără de speranță;
Bucură-te, Maica Domnului, Floarea Fecioriei și Lumina cea de dincolo de zi, dăruind-ne a înflori precum crinii!
Condacul 4
Când regiunea s-a aflat sub ocupație italiană în timpul celui de-al doilea război mondial, în luna aprilie 1943 o copilă creștină a luat câțiva crini albi și i-a așezat înaintea Icoanei tale, Stăpână, și aceștia, după ce s-au ofilit, au inflorit din nou ca o minune: Aliluia!
Icosul 4
De atunci, după tradiție, în fiecare Duminică a Tuturor Sfinților femeile din localitate adună crinii înfloriți și îi așază ca un pat de flori înaintea Icoanei, și apoi cu laude cântă așa:
Bucură-te, cea ce aduci pacea;
Bucură-te, liniștitoarea sufletelor tulburate;
Bucură-te, bucuria celor întristați;
Bucură-te, strălucirea adevărului;
Bucură-te, claritatea gândirii;
Bucură-te, binecuvântarea celor ce te cinstesc;
Bucură-te, Maica Domnului, Floarea Fecioriei și Lumina cea de dincolo de zi, dăruind-ne a înflori precum crinii!
Condacul 5
Din acești crini după câteva zile nu mai rămâne decât tulpina, fără flori și fără frunze, dar tu primești ofranda de flori, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, căci le dai binecuvântarea înfloririi imediat ce începe postul Adormirii tale: Aliluia!
Icosul 5
Începând cu primele zile ale lunii August, tulpinile uscate prind din nou viața, dar deși apar bobocii crinilor și aceștia mai apoi înfloresc, tulpinile rămân uscate ca noi să înțelegem că nu rânduiala firii dă viață crinilor, ci o minune dumnezeiască, așa încât strigăm spre Maica noastră:
Bucură-te, cea ce dai viață;
Bucură-te, izvor de tămăduiri;
Bucură-te, însuflețind pântecele spre rodire;
Bucură-te, turnând har peste ceea ce nu mai are speranță;
Bucură-te, cea ce reînvii ce credeam că s-a pierdut;
Bucură-te, cea ce dăruiești putere în locul slăbiciunii;
Bucură-te, Maica Domnului, Floarea Fecioriei și Lumina cea de dincolo de zi, dăruind-ne a înflori precum crinii!
Condacul 6
Tu ești Crinul Împărăției lui Dumnezeu, Floarea înmiresmată a purității, ești grădina binemirositoare a darurilor cerești iar noi te slăvim cu glasuri de bucurie: Aliluia!
Icosul 6
Ai primit un crin în dar de la Sfântul Arhanghel Gabriel în ziua Bunei Vestiri, ca simbol al supunerii față de Tatăl dar și ca dar ceresc pentru cea care s-a învoit să ne răpească pe toți din mâna morții și să nască Viața:
Bucură-te, floare a smereniei;
Bucură-te, petală albă a curăției desăvârșită;
Bucură-te, nădejdea moștenirii vieții celei de veci;
Bucură-te, frumusețea întruchipată;
Bucură-te, tandrețe și mângâiere caldă;
Bucură-te, Maica Domnului, Floarea Fecioriei și Lumina cea de dincolo de zi, dăruind-ne a înflori precum crinii!
Condacul 7
Ne dai nădejdea reînvierii sufletești, Preacurată Împărăteasă, scoțându-ne din robia diavolului și a oamenilor răuvoitori care vor să ne supună sufletul, minte și inima, căci bunătatea ta nu are margini și nu te înduri să ne vezi plângând: Aliluia!
Icosul 7
Să luăm seama la crinii câmpului cum cresc, fiindcă ei nu se ostenesc și nici nu torc, și zice Domnul că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia, iar tu, Stăpână, îi întreci în frumusețe și în gingășie:
Bucură-te, cea ce ne iei toate grijile;
Bucură-te, că rânduiești să avem ce mânca;
Bucură-te, că nu ne lași să însetăm;
Bucură-te, cea ce ne arăți a căuta mai întâi Împărăția lui Dumnezeu;
Bucură-te, cea ce ne îndemni a trăi în dreptatea Lui;
Bucură-te, că toate celelalte bunătăți le adaugi nouă;
Bucură-te, Maica Domnului, Floarea Fecioriei și Lumina cea de dincolo de zi, dăruind-ne a înflori precum crinii!
Condacul 8
Să ne împodobim altarul inimii noastre cu crini, semn al Învierii Domnului și a nădejdii în Raiul cel veșnic, și să credem cu tărie că albul lor imaculat albește și masa tăcerii din noi, acolo unde Îngerii cântă și păcatul își pierde puterea: Aliluia!
Icosul 8
Piatră de hotar a fost răstignirea Domnului, ducând moartea în abis și ridicând peste Adam tot neamul omenesc, și tot hotar de viață nouă ne-ai dat, Fecioară, când ne-ai făcut pe toți fii tăi la picioarele Crucii Unicului Fiu, de aceea primește te rugăm aceste ofrande de recunoștință:
Bucură-te, dându-ne a trăi în iubirea lui Hristos;
Bucură-te, că ne înveți să ne abandonăm pe noi în harul Dragostei dumnezeiești;
Bucură-te, că ne îndrumi spre calea luminoasă a răstignirii patimilor;
Bucură-te, că ești veșnic mângâietoare sub crucea noastră;
Bucură-te, că și de ne răstignim cu totul, acolo ești primind jerfa;
Bucură-te, că ne prinzi să nu ne prăbușim în renunțare;
Bucură-te, Maica Domnului, Floarea Fecioriei și Lumina cea de dincolo de zi, dăruind-ne a înflori precum crinii!
Condacul 9
Odinioară într-o mănăstire trăia un călugăr care avea o vorbă cu care întâmpina pe oricine: ”Bucură-te, Născătoare!” căci dragostea lui pentru tine, Maică, era mai presus de orice, căci trăia în canoanele smereniei și ale ascultării: Aliluia!
Icosul 9
Trecând vremea, ajunsese să răspundă la orice i s-ar fi spus: ”Bucură-te, Născătoare!” acestea fiind singurele cuvinte pe care le rostea. Murind călugărul, la scurtă vreme pe mormântul lui a crescut o floare albă, frumoasă, cu miros îmbietor asemănătoare cu floarea din Icoana Bunei Vestiri, iar starețul s-a mirat de acesta:
Bucură-te, că a poruncit să fie dezgropat monahul cel smerit;
Bucură-te, că voia să știe de unde a răsărit crinul;
Bucură-te, că a găsit rădăcina crinului în inima monahului;
Bucură-te, că acela fusese darul tău pentru cel ce te-a iubit toată viața;
Bucură-te, că floarea purității a izvorât din puritate;
Bucură-te, că pe acel crin, monahul urcase în Împărăția lui Dumnezeu;
Bucură-te, Maica Domnului, Floarea Fecioriei și Lumina cea de dincolo de zi, dăruind-ne a înflori precum crinii!
Condacul 10
Ne rugăm cu lacrimi: fă ca toată inima noastră să înflorească precum un crin, Maica lui Dumnezeu, căci tu stai de față la cei ce îți cântă aceste laude și ne dai dezlegare de boli și iertarea greșelilor: Aliluia!
Icosul 10
Multe lăcașuri şi corturi ale celor ce se mântuiesc sunt în casa Părintelui Cel fără de început, de aceea te rugăm, Împărăteasă, arată-ne moștenitori a unuia dintre acestea, făcând din cămările inimii locuri de poposire a Duhului Sfânt, iar noi te cinstim așa:
Bucură-te, cea ce ne dai înălțimea înțelepciunii;
Bucură-te, noianul nemărginit al cunoștinței;
Bucură-te, făcând din inima noastră, Grădina Sfintei Treimi;
Bucură-te, cea ce ne dai bucuria nemoștenită;
Bucură-te, floarea firii și munte netăiat;
Bucură-te, nădejdea nerușinată a oamenilor;
Bucură-te, Maica Domnului, Floarea Fecioriei și Lumina cea de dincolo de zi, dăruind-ne a înflori precum crinii!
Condacul 11
Cea ce te-ai arătat a fi crin cu adevărat bine vestit și trandafir de daruri mântuitor popoarelor, tu, Fecioară, ai covârșit toată firea fiind cămară cerească, răsad fertil și pântece binecuvântat peste care a căzut roua Duhului Sfânt: Aliluia!
Icosul 11
Crinul pântecelui tău s-a născut a fi Împărat și Dumnezeu, Fecioară, și dând tu Viață tuturor ești temei, stare și mișcare a mucenicilor, întărirea cuvioșilor și puterea apostolilor, care toți te laudă într-un glas:
Bucură-te, fulger ce ai adus pe lume Mărgăritarul;
Bucură-te, lumină străfulgerătoare a iluminării dumnezeiești;
Bucură-te, răsărită din văile lumești, înălțată pe munții cerești;
Bucură-te, cea ne umpli de mireasmă duhovnicească;
Bucură-te, floarea vestitoare a păcii sufletești;
Bucură-te, eliberatoare de sub robia vrăjmașilor;
Bucură-te, Maica Domnului, Floarea Fecioriei și Lumina cea de dincolo de zi, dăruind-ne a înflori precum crinii!
Condacul 12
Pustia care odinioară ducea nemijlocit la întunericul morții a înflorit ca și crinul, căci tu, Dumnezeiască Mireasă, ai stârpit înșelăciunea păgânilor prin venirea Fiului lui Dumnezeu, ca noi să strigăm către El: Aliluia!
Icosul 12
L-ai odrăslit pe Hristos Dumnezeu, Floarea cea pururi Vie, născând nouă Lumina cea din Lumină și risipind întunericul nedumnezeirii, de aceea, aleargă spre noi, Fecioară, și pogorând în noi har luminează-ne și dezleagă-ne de negura patimilor lumești, dându-ne lumina cea veșnică:
Bucură-te, că ai zidit-o din nou pe Eva;
Bucură-te, hrănitoarea vieții tuturor;
Bucură-te, palatul cel luminat al Stăpânului;
Bucură-te, Grădina crinilor cerești;
Bucură-te, casă a sfințeniei;
Bucură-te, tămâia înmiresmată a Altarului Ceresc;
Bucură-te, Maica Domnului, Floarea Fecioriei și Lumina cea de dincolo de zi, dăruind-ne a înflori precum crinii!
Condacul 13
Preasfântă Fecioară, strălucește în mintea noastră lumina harului tău și înalță capul nostru deasupra vrăjmașilor, inima o fă răsad binecuvântat din care să iasă la vreme potrivită crinii adevărului și ai curăției, și adapă-ne cu apa darului tău din izvorul milostivirii ca să te cinstim pe veci cu bucurie: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Icosul 1
Ești Apostol al speranței în veșmântul purității, călăuză a celor înfiați sub Crucea Mântuitorului și izbăvitoare de cutremurul păcatului, Împărăteasă! Noi pe tine te cinstim, pe Maica cea mai presus de Cetele Îngerești și cea mai aproape de sufletele celor care cu credință te slăvesc:
Bucură-te, cea ce iubești albul curăției;
Bucură-te, pânză neatinsă de firea lucrurilor;
Bucură-te, cea fără păcat;
Bucură-te, cea ce ne dai gânduri limpezi;
Bucură-te, împodobită cu toate darurile sfințeniei;
Bucură-te, Stăpână peste inimile noastre;
Bucură-te, Maica Domnului, Floarea Fecioriei și Lumina cea de dincolo de zi, dăruind-ne a înflori precum crinii!
Condacul 1
Celei ce poartă veșnic mireasma curăției cea dulce mirositoare, care a răsărit ca un crin deasupra bolții neamului omenesc purtându-L în pântece pe Domnul Iisus Hristos – nădejdea moștenirii vieții celei de veci, Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu ne plecăm, și privind minunata ei Icoana din care izvorăsc râuri de minuni o chemăm: Bucură-te, Maica Domnului, Floarea Fecioriei și Lumina cea de dincolo de zi, dăruind-ne a înflori precum crinii!
Psalmul 131 (Psaltirea Maicii Domnului):
1. Pomeneşte, Doamnă, Preasfântă Fecioară, pe Proorocul Împărat şi marele tău strămoş David.
2. Lui i S-a jurat Domnul cu adevărat şi nu Şi-a călcat jurământul,
3. Căci tu ai răsărit dintr-însul ca dintr-o rădăcină binecuvântată.
4. Ne-ai înflorit ca un vlăstar din Rai.
5. Tu eşti o floare plină şi un crin din văi, care ne-ai înflorit nouă o mireasmă şi o veselie cerească.
6. O, rai sufletesc, dătător de viaţă! Cu tine ne mângâiem pe pământul pribegiei noastre.
7. Ne veselim de bogăţia slavei tale în sărăcia noastră.
8. Săvârşeşte şi ajută, Stăpână Fecioară, ca în viaţa aceasta, hrănindu-ne de bunăvoie şi cu dragoste cu pâinea lacrimilor adevărate, de căinţă pentru păcate,
9. Să ne săturăm de Pâinea Vieţii, cu binecuvântatul şi preaslăvitul Rod al pântecelui tău, în vecii vecilor. Amin!
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Acoperământul Maicii Domnului 