Arhivă | martie 2019

Maica Domnului meu

69628_icoana-buna-vestire

Mai mult decat orice primavara, mai mult decat orice copac plin cu flori, mai mult decat orice bataie de aripi, esti tu, Maica Domnului.

Mai presus de orice pantece e pantecele tau inflorit: cununa de flori inmiresmate, parfum de Inviere si mantuire a noastra.

Esti drumul batatorit pe care a calcat El, Mantuitorul sufletelor noastre. Esti Cararea launtrica ce ne duce, din nou, la El.

Esti culoarea cea mai aprinsa a inimii mele, pastelul din care se tese cuvantul tacut.

Te iubesc mult, Maica Domnului meu.

Ochii unui prunc

MaicaDomnului-01

Prin ochii unui prunc se vede vesnicia. Se vede o lume intreaga limpezita in puritatea cea mai sfanta. Se vede iubirea, caci ochii lui mereu zambesc launtric, din amintirea Luminii din care a venit.

Daca ai putea, Iisuse Hristoase, sa ma nasti iar, si sa raman prunc…si sa ma alinti Tu mereu, Parintele Luminilor…

Copilul Meu…

toaca-3

Se-aude-ndepartare un copac, imprejmuit de muta linistire…cum bate toaca rasunand a leac, si in vazduh se-nalta o zidire…

Se-aude ritmul…suna apasat…incremenit de sunetul simtire…cum cade nota impingand un veac spre clipa de acum…spre multumire…

Si pomul suna si rasuna iarasi, din valul ce padurea l-a tesut, si toaca se prelinge pe o rana…batai de inima devine, ca un scut…

Chemarea Ta cea blanda, Doamne, sa fie doar auzul treaz cel de Lumina. Ma cheama iar sculptat fiind intr-o toaca, si nota-i calda, e si buna…e si lina…

Sculptat il simte inima mai trista, mai apasata, si mai din trecut….dar ritmul o imbie, si o cheama: „Copilul Meu, da-mi Mie rana, sa-Ti fiu doar scut…sa-Ti fiu doar scut”!

Hristosul cel Viu

Sfanta-Mahrama-detaliu-10-1024x664

Departe, departe, spre culmile verzi, e Dragostea cea mai deplina. Pe brazii din veacuri ce vor pana-n cer, se roaga mii de raze, in tihna.

Acolo e inima incalzita de soare, ce-si plimba coroana agale, agale…pe bolta inscrisa in ziua calita, e Dragostea cea mai deplina…cea mare…

Departe imi pare, dar nu-i…e Hristosul! Cel Viu…cel pictat in mii de icoane…agale se plimba cu razele-I calde pe maini, si pe fata, pe ochi si pe ploape…

Sadit Esti in mine, Sadit de cand lumea, si culmile brazilor vin mai aproape…Lumina din ei cu soare fierbinte, traiasca si-n mine…ce Dragoste mare…

Toarna, Doamne, peste buza mea, tacere…

image

Toarna, Doamne, peste buza mea, tacere…sa-ntorc in mine tot ce e cuvant…sa fie-n vorba mea doar semnul ce se cerne, cand cerul se-albastreste de la vant…

Sa-ntorc in mine tot ce e sagalnic…neostenit de patimi, sa ma-ntind pe lespedea ce-mi socoteste anii…cu mainile plecate sa ma plang…

Sa-mi plang a buzei netacere, Doamne, ca de-as fi mut…ce mult m-ar linisti…ce-adanc as sti atunci unde-mi sunt toate…si cate-as tace…si ce bun as fi…

Si din tacerea asta…fa-mi cuvinte…nespuse, sa le ridic in Cer, spre Tine, Sfant…sa ierti ce-am spus din rugaciuni aprinse…si sa Te caut iar, al meu Cuvant…

Bucurati-va si va veseliti…

image

„Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este împărăţia cerurilor.

Auzit-ai, suflete al meu, de Manoe, că a ajuns la arătare dumnezeiască, şi a luat atuncea rodul făgăduinţei din cea stearpă; să urmăm dreptei credinţe a acestuia.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Râvnind lenevirii lui Samson, suflete, ţi-ai tuns tăria lucrurilor tale, dându-ţi celor de alt neam viaţa întreagă şi fericită, pentru iubirea plăcerii.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Cel ce a biruit mai înainte cu falca măgarului pe cei de alt neam, acum se află prădat de desfrâu; ci fugi, suflete al meu, de asemănare, de fapta şi de slăbirea lui.

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

Barac şi Ieftae, căpetenii de oaste, s-au ales judecătorii lui Israel, cu care împreună şi Debora cea cu minte bărbătească. Deci îmbărbătându- te, suflete, cu vitejiile acelora, întăreşte-te.

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

Pe Iaila cea vitează ai cunoscut-o, suflete al meu, care a tras în ţeapă pe Sisera mai înainte, şi a făcut mântuire; auzi stâlpul, prin care ţie Crucea se însemnează.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Jertfeşte, suflete, jertfă de laudă, adu fapta bună ca pe o fiică mai curată decât a lui Ieftae; şi junghie ca pe o jertfă, Domnului tău patimile cele trupeşti.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Înţelege, suflete al meu, ce este lâna lui Ghedeon; primeşte roua din cer şi te pleacă, precum câinele, de bea apa care curge din lege prin stoarcerea Scripturii.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este împărăţia cerurilor.

Osânda lui Eli preotul ai luat-o, suflete al meu, pentru lipsa minţii, suferind a lucra întru tine patimile, ca şi acela pe feciorii cei fără de lege.

Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine.

Între Judecători, levitul cu socoteală şi-a împărţit femeia la cele douăsprezece neamuri, suflete al meu, ca să vădească întinăciunea cea fără de lege a neamului lui Veniamin.

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri”

(Canonul cel Mare al sfantului Andrei Criteanul)

Asculta, suflete al meu, pe Domnul…

69337_teama-iubirea-dumnezeu

„Vedeţi, vedeţi! că Eu sunt Dumnezeu, Care am plouat mană, şi apă din piatră am izvorât de demult, în pustie, poporului Meu, cu singură dreapta şi cu tăria Mea.

Vedeţi, vedeţi! că Eu sunt Dumnezeu; ascultă, suflete al meu, pe Domnul, Cel ce strigă, şi te depărtează de la păcatul cel dintâi; şi te teme, ca de un judecător şi Dumnezeu.”

(Canonul cel mare al Sf. Andrei Criteanul)

Odihna…

image

Precum picatura de ploaie se scurge pe palmele ude, asa si bratele mele s-ar ridica in sus, prelinse de viata.

Precum picatura de roua se lasa pe firele ierbii grele, asa si visele mele s-ar topi odata cu vara, atinse de viata.

Precum adierea de soare isi mangaie razele vesele, asa si sufletul meu s-ar lipi de vesnicia cuprinsa de Viata.

Si chiar daca inima mea este uitata de oameni, n-am cum sa Te uit pe Tine, Doamne…Esti Ploaia din palme si Roua din zare si Soare din raze…

Esti Viata de care sufletul meu s-ar lipi intr-o secunda. Da-mi secunda aceea, Doamne…ca bratele care s-au ridicat in sus sa-si gaseasca, in sfarsit, odihna…