Acatistul Icoanei Maicii Domnului din Mega Spileo (Mănăstirea Marea Peșteră din Peloponez, Grecia) – singura Icoana sculptată de Sfântul Apostol Luca (23 august )

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Mega Spileo

Frescă pictată pe stâncă în peștera unde a fost găsită Icoana, reprezentând minunea omorârii șarpelui de către fulgerul Maicii Domnului din Sfânta Icoană

Condacul 1

Preacuratei Maicii Domnului, celei ce a binecuvântat lucrarea Sfântului Apostol Luca de a picta icoane și care a făgăduit ca Darul Fiului ei să fie cu acestea, îi aducem astăzi cântări de slavă. Iar tu, Preabinecuvântată Născătoare de Dumnezeu, privește spre noi și ajută-ne grabnic, iar noi te strigăm: Bucură-te, Împărăteasă, zdrobind cu fulgerul șarpele cel veninos al ispitirii!

Icosul 1

Veșnica sărbătoare din Împărăția Cerurilor te are în mijlocul ei ca un diamant mult strălucitor, Maica Domnului, iar cetele de Îngeri te slujesc și te cinstesc cu glasuri de cristal. Coboară și la noi, Stăpână, și mijlocește pentru cei care te cheamă:

Bucură-te, cea mai slăvită decât Heruvimii;

Bucură-te, cea mai marită fără de asemănare decât Serafimii;

Bucură-te, celei ce îți cântă Tronurile;

Bucură-te, așezată de-a dreapta lui Hristos;

Bucură-te, celei iubite de Arhangheli;

Bucură-te, având stăpânirea tuturor Puterilor Cerești;

Bucură-te, Împărăteasă, zdrobind cu fulgerul șarpele cel veninos al ispitirii!

Condacul 2

Slăvita Icoană Mega Spileo a fost sculptată în ceară și în mastic de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, iar mai apoi a fost dăruită împreună cu Evanghelia sa și Faptele Apostolilor fiului său duhovnicesc Teofil, guvernatorul Ahaiei, iar acesta s-a bucurat pentru asemenea comoară și I-a strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Venind timpul prigonirii romane, icoana a fost ascunsă într-o peșteră pe insula Peloponez din Grecia, unde a rămas până când Dumnezeu a binevoit a o descoperi unei fecioare pe nume Eufrosina:

Bucură-te, că aceasta păștea adesea turmele tatălui ei lângă o stâncă înaltă;

Bucură-te, că una dintre capre se adăpa mereu cu apă din gura unei peșteri;

Bucură-te, că a găsit acolo intrarea unei peșteri foarte mari;

Bucură-te, că a văzut în partea de sus, pe perete, o Icoană a Maicii Domnului;

Bucură-te, că o voce din icoană i-a spus să aștepte venirea monahilor Simeon și Teodor;

Bucură-te, că ea a făcut întocmai;

Bucură-te, Împărăteasă, zdrobind cu fulgerul șarpele cel veninos al ispitirii!

Condacul 3

În același timp, pe când se aflau în Ierusalim, doi monahi Simeon și Teodor au avut același vis, în care Preacurata Născătoare de Dumnezeu, arătându-se în alai cu Sfinții Apostoli Pavel, Andrei și Luca, le-a poruncit să meargă în Ahaia pentru a găsi aoclo o icoană sculptată de Sfântul Luca, iar eu pornit de îndată la drum: Aliluia!

Icosul 3

Ajungând în Peloponez, au avut alt vis în care erau călăuziți spre râul Bouras, unde vor afla o păstoriță pe nume Eufrosina care îi va duce la icoană.

Bucură-te, că au pornit la locul arătat în vis;

Bucură-te, că au găsit-o pe Eufrosina așteptându-i;

Bucură-te, că ea le-a dat binețe și le-a zis pe nume;

Bucură-te, că monahii șovăiau să se apropie;

Bucură-te, că Eufrosina a strigat atunci numele Maicii Domnului;

Bucură-te, că lovind cu toiagul în stâncă, a țâșnit un izvor cu apă limpede și dulce;

Bucură-te, Împărăteasă, zdrobind cu fulgerul șarpele cel veninos al ispitirii!

Condacul 4

După ce păstorița le-a povestit monahilor depsre cum a găsit Icoana, ei au intrat în peșteră  și au coborât-o cu evlavie și s-au bucurat în Domnul: Aliluia!

Icosul 4

Întorcându-se să curețe peștera, au aprins un foc să ardă tufărișul și mizeriile și au așteptat afară să se stingă flăcările, când dintr-o dată un șarpe uriaș, alungat de fum, a ieșit târându-se ca și când avea aripi.

Bucură-te, că monahii și Eufronia s-au dat deoparte din calea lui;

Bucură-te, că un fulger luminos a ieșit din Icoană;

Bucură-te, că fulgerul a țintuit șarpele la pământ;

Bucură-te, că l-a omorât pe loc;

Bucură-te, că astfel i-ai salvat pe cei trei slujitori ai tăi, Maica Domnului;

Bucură-te, că ne salvezi și pe noi din ghearele diavolului;

Bucură-te, Împărăteasă, zdrobind cu fulgerul șarpele cel veninos al ispitirii!

Condacul 5

Curățind peștera, cei doi monahi împreună cu Eufrosina au găsit înăuntru o masă unde, potrivit tradiției, Sfântul Luca slujea Sfânta Liturghie și pe care a scris Sfânta Evanghelie, și mulțumind lui Dumnezeu pentru asemenea descoperire, strigăm spre El: Aliluia!

Icosul 5

Mai târziu, au lărgit peștera și au ridicat acolo un mic paraclis și câteva chilii împrejur, iar vestea despre Icoană s-a răspândit în tot Peloponezul și mulți credinicoși au început să vină să se închine.

Bucură-te, că Dumnezeu săvârșea multe minuni prin Icoană;

Bucură-te, că în jurul ei s-a strâns obște de monahi;

Bucură-te, că monahii Simeon și Teodor au pornit prin toată insula;

Bucură-te, că ei propovăduiau Numele lui Dumnezeu;

Bucură-te, că au fost izgoniți de împăratul necredinicios Iulian;

Bucură-te, că după moartea lui s-au reîntors la Icoană;

Bucură-te, Împărăteasă, zdrobind cu fulgerul șarpele cel veninos al ispitirii!

Condacul 6

Eufrosina și-a ridicat și ea o mică chilie lângă peșteră, unde a trăit pusnicește până la moartea ei, și harul Sfintei Icoane a învrednicit-o de mari și dumnezeiești trăiri pe care Dumnezeu le dăruiește celor care se închină cu vrednicie Lui: Aliluia!

Icosul 6

În jurul peșterii s-a format o adevărată obște de călugări, înființându-se Mănăstire, iar din veacul al șaselea până în prezent aceasta a trecut prin cinci incendii devastatoare, însă de fiecare dată Icoana a scăpat de la pierire în mod minunat.

Bucură-te, minunată Maică a celor rugători;

Bucură-te, că pe copii tăi nu îi lași pradă focului;

Bucură-te, că ne ferești de flăcările devastatoare ale păcatului;

Bucură-te, că potolești arsura patimilor;

Bucură-te, că ne salvezi de dezastrele naturii;

Bucură-te, că ești acoperământ și izbăvire de primejdii;

Bucură-te, Împărăteasă, zdrobind cu fulgerul șarpele cel veninos al ispitirii!

Condacul 7

În anul 1943 armata germană de ocupație a atacat, a prădat și a necinstit biserica, jefuind și dând foc mănăstirii. Flăcările au înghițit cea mai mare parte din clădiri, dar când a ajuns la biserica cimitirului unde era ascunsă Icoana, focul s-a stins în mod minunat, Dumnezeu izbăvind Sfânta Icoana încă odată: Aliluia!

Condacul 7

În Mănăstirea grecească rugăciunile se înalță și acum neîncetat, existând rânduiala ca niciodată să nu se stingă glasurile celor care Îl cinstesc pe Dumnezeu și pe Maica Domnului, iar noi îndrăznim să cerem milostivirea ei de Mamă:

Bucură-te, că veșnic călugării se roagă în fața Icoanei;

Bucură-te, că de sus, de pe stânci, cântările lor ajung până la Cer;

Bucură-te, că din chiliile sculptate în stâncă se nasc vulturi duhovnicești;

Bucură-te, că de acolo, din inima muntelui, se ridică rugăciuni pentru întreaga lume;

Bucură-te, că ești Maica celor care au părăsit lumea;

Bucură-te, că le ești masă, acoperământ și mângâiere;

Bucură-te, Împărăteasă, zdrobind cu fulgerul șarpele cel veninos al ispitirii!

Condacul 8

Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile tale şi nici un cuvânt nu este îndeajuns spre lauda minunilor Tale, iar noi Îți mulțumim pentru darul Icoanei Maicii Domnului de la Mega Spileo și ne închinăm: Aliluia!

Icosul 8

Izvorul cu apă dulce și limpede care a țășnit din stâncă la rugăciunea Sfintei păstorițe Eufrosina există și astăzi, dând mărturie despre cele întâmplate, și cei ce se adapă din această apă vie te cheamă, Maica Domnului:

Bucură-te, că tu știi setea fiecăruia după Dumnezeu;

Bucură-te, că ne adăpi la timpul potrivit;

Bucură-te, că dai buzelor însetate roua cea veșnică a bunătății tale;

Bucură-te, că aduci luminarea minții;

Bucură-te, că prin tine primim îmblânzirea inimii;

Bucură-te, că te descoperi celor ce te caută;

Bucură-te, Împărăteasă, zdrobind cu fulgerul șarpele cel veninos al ispitirii!

Condacul 9

Sfânta Icoană a stat foarte mulți ani la adăpost în peșteră, ascunsă de vrăjmașii lui Dumnezeu care căutau să strice lucrul Mâinilor Lui, însă la vremea potrivită te-ai arătat din nou, Preacurată Fecioară, ca să nu ne lași orfani de dragostea ta: Aliluia!

Icosul 9

Chiar dacă nu ajungem cu trupul să ne închinăm, mult slăvita Icoană primește închinarea inimii noastre ca jertfă de laudă și ne cuprinde de harul cel binevestitor al salvării:

Bucură-te, Icoană sculptată nu doar pictată;

Bucură-te, că fumul a lăsat urme dar nu a mistuit Icoana;

Bucură-te, că ochii tăi, Maică, sunt strălucitori când ne privești;

Bucură-te, că ne urmărești cu privirea peste tot;

Bucură-te, că ne ții sub aripile tale;

Bucură-te, că ești izbăvitoare și biruitoare a răului;

Bucură-te, Împărăteasă, zdrobind cu fulgerul șarpele cel veninos al ispitirii!

Condacul 10

Monahii cei binevoitori Simeon și Teodor au avut credința neclintită în tine, Stăpână, căci văzând șarpele cel înaripat cum iese din peșteră nu s-au înspăimântat ci cu nădejde și-au lipit inima și mintea de Sfânta Icoană din care fulgerul a izbucnit, arzându-l pentru totdeauna pe vrăjmașul veninos: Aliluia!

Icosul 10

Aceleiași salvări ne învednicește și pe noi, Născătoare de Dumnezeu, căci alergăm la tine, fugăriți fiind de diavolul care ia chip de șarpe și de scorpion, și te chemăm să distrugi de îndată toate uneltirile lui, ca să nu mai răsufle răutatea lui:

Bucură-te, acoperirea celor credincioși;

Bucură-te, că unde se strigă numele tău de îndată vii;

Bucură-te, că sfânt numele tău alungă demonii;

Bucură-te, că dezlegi si arzi toate legăturile vrăjitorești și de magie;

Bucură-te, că tai cu sabia Duhului Sfânt capul șarpelui ucigător;

Bucură-te, că aduci noi începuturi întru Hristos Domnul;

Bucură-te, Împărăteasă, zdrobind cu fulgerul șarpele cel veninos al ispitirii!

Condacul 11

Multe și slăvite minuni dai celor ce se închină Icoanei, mult iubită Maică, fiindcă cei ce te strigă sunt copii tăi iar tu niciodată nu lași nemiluite sufletele ce te au ca Mamă, iubindu-te și cinstindu-te: Aliluia!

Icosul 11

Adapă-ne cu nectarul duhovnicesc al rugăciunii și curățește inimile noastre ca să putem face din ele casa Mântuitorului, ca din peștera cea dintre coaste să se nască și să rămână în noi Pruncul tău Iisus Hristos, și cu glasuri pline de emoție te chemăm:

Bucură-te, Maica celor ce caută zborul ceresc;

Bucură-te, hrănindu-ne aripile cu harul care înalță;

Bucură-te, că tai de sub noi toate lanțurile;

Bucură-te, că prin tine zborul se face cale de unire cu Dumnezeu;

Bucură-te, că ne dai vise călăuzitoare;

Bucură-te, că ești binecuvântarea pântecelor femeiești;

Bucură-te, Împărăteasă, zdrobind cu fulgerul șarpele cel veninos al ispitirii!

Condacul 12

Precum le-ai arătat calea monahilor Simeon și Teodor, așa fii și pentru noi însemnarea pașilor către mântuire ca să știe sufletul nostru încotro e drumul cel ce duce la bunătățile Raiului: Aliluia!

Icosul 12

Luminându-ne întunericul în care ne-au aruncat vrăjmașii noștri, ești felinar ce nu se stinge niciodată, Maica Domnului, umplând de raze strălucitoare mintea și inima care Îl caută pe Dumnezeu neîncetat, și noi ne rugăm:

Bucură-te, deschizătoare de drumuri;

Bucură-te, ducându-ne la scaunul spovedaniei;

Bucură-te, mijlocind întâlnirea cu duhovnicul;

Bucură-te, izbăvitoare de ispitele minciunii;

Bucură-te, cea ce alungi mrejele rău făcătorilor;

Bucură-te, că îi duci departe pe cei care ne fac rău;

Bucură-te, Împărăteasă, zdrobind cu fulgerul șarpele cel veninos al ispitirii!

Condacul 13

Preasfântă Maică Născătoare de Dumnezeu, trimite din Înaltul Cerului fulgerul de foc al biruinței, iar cu Sabia cea cu două tăișuri a Duhului Sfânt taie în două șarpele și scorpionul veninos care caută să ne piardă, căci tu ești nădejdea noastră și Mama pe care o chemăm cu glas tare: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Veșnica sărbătoare din Împărăția Cerurilor te are în mijlocul ei ca un diamant mult strălucitor, Maica Domnului, iar cetele de Îngeri te slujesc și te cinstesc cu glasuri de cristal. Coboară și la noi, Stăpână, și mijlocește pentru cei care te cheamă:

Bucură-te, cea mai slăvită decât Heruvimii;

Bucură-te, cea mai marită fără de asemănare decât Serafimii;

Bucură-te, celei ce îți cântă Tronurile;

Bucură-te, așezată de-a dreapta lui Hristos;

Bucură-te, celei iubite de Arhangheli;

Bucură-te, având stăpânirea tuturor Puterilor Cerești;

Bucură-te, Împărăteasă, zdrobind cu fulgerul șarpele cel veninos al ispitirii!

Condacul 1

Preacuratei Maicii Domnului, celei ce a binecuvântat lucrarea Sfântului Apostol Luca de a picta icoane și care a făgăduit ca Darul Fiului ei să fie cu acestea, îi aducem astăzi cântări de slavă. Iar tu, Preabinecuvântată Născătoare de Dumnezeu, privește spre noi și ajută-ne grabnic, iar noi te strigăm: Bucură-te, Împărăteasă, zdrobind cu fulgerul șarpele cel veninos al ispitirii!

Psalmul 4 (Psaltirea Maicii Domnului):

Când te-am chemat, Preasfăntă Doamnă, Fecioară, cu credință și cu nădejde, tu m-ai auzit și cu mila ta m-ai apărat! M-ai izbăvit din cursele duhurilor răutății care se pregatiseră să mă înghită și din mâinile cele răpitoare care caută sufletul meu, revărsându-ți bunătatea milostivirilor tale asupra tuturor celor ce cheamă numele tău cel sfânt! Binecuvantată ești tu între femei, Doamnă, stăpână Fecioară, si stăpânirea ta se va întinde în vecii vecilor! Amin.

Psalmul 12 (Psaltirea Maicii Domnului):

Până când, Doamnă, mă vei tot uita și nu mă vei izbăvi in necazul meu? Până când se va ridica vrăjmașul sufletesc asupra mea? Cu puterea și cu stăpânirea ta îl voi zdrobi. Fii mie, celui fără de ajutor, Doamnă, un stâlp de întarire și o armă care să nimicească pe vrăjmaș. Te voi mări pe tine, cea ceea ce ești plină de dar, cu inima și cu gura te voi proslăvi, ca pe o nebiruită conducătoare de oști! Amin.

Zid nebiruit, temelie puternică, liman neînviforat, te-am dobândit pe tine, preabună Născătoare de Dumnezeu Fecioară! În adancul patimilor fiind înviforați, spre limanul apărării tale alergăm noi păcătoșii și smeriții, trimite-ne pace și mare mila! Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Acatistul Preasfintei Treimi pentru despătimire și dezrobirea de păcate

Acest Acatist se citește pentru dobândirea libertății sufletești

Condacul 1

Bincuvântat este Dumnezeu, Cel ce nu voiește moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu, mărturisindu-se prin asta multa milă și nesfârșita îndurare pe care Tatăl nostru le are pentru noi. Iar noi, cei ce suspinăm în adâncul sufletelor noastre, strigăm la Cer și ne rugăm: Preasfântă Treime, eliberează-ne de noi ca să viețuiești Tu în inimile noastre!

Icosul 1

Departe de Tine, Doamne, viață nu există, doar moarte pentru suflet și lipsire de adevărata viață, de aceea cădem la nesfâșita Ta îndurare și cerem mângâierea Ta și împreună cu Serafimii strigăm:

Preasfântă Treime, cea de trei ori slăvită;

Preasfântă Treime, nu este nimeni mai presus de Tine;

Preasfântă Treime, Tu ai cucerit Iadul;

Preasfântă Treime, învinge și pentru noi iadul patimilor noastre;

Preasfântă Treime, pune stavilă păcatului;

Preasfântă Treime, rupe-ne de lume, ca lumea să nu ne mai atingă;

Preasfântă Treime, eliberează-ne de noi ca să viețuiești Tu în inimile noastre!

Condacul 2

Robitu-ne-a patima, intrându-ne în suflet de dincolo de vremuri, de când Adam s-a îndulcit cu amărăciunea morții din mărul ispitirii și Eva a rămas ca amintirea coastei care s-a rupt de Rai, iar noi de atunci primim veșnic între coaste căderea ca înclinare a firii, dar glasurile caută Sfânta Treime mereu: Aliluia!

Icosul 2

Robitu-ne-a și păcatul, lipindu-se de patimă de dincolo de timpuri, de când neascultarea ne-a pecetluit robia cea din afară și cea de dinăuntru iar sufletul s-a înlănțuit singur cu mii de lanțuri grele căci ne-a cucerit vrăjmașul din toate părțile, dar iată că trăind toate acestea, cu inima plângând ne rugăm:

Preasfântă Treime, fă-ne conștienți de starea noastră;

Preasfântă Treime, arată-ne căderea ca să ne ridicăm întru Tine;

Preasfântă Treime, nu ne lăsa la pământ să nu ne înghită iadul;

Preasfântă Treime, pe Tine Te strigăm: nu ne părăsi;

Preasfântă Treime, nu suntem vrednici, dar ai milă de noi;

Preasfântă Treime, nimeni nu e liber dacă nu trăiește în Tine;

Preasfântă Treime, eliberează-ne de noi ca să viețuiești Tu în inimile noastre!

Condacul 3

Acela care se încrede în Dumnezeu le caută pe cele viitoare ca și când ar fi deja prezente; el crede în făgăduința bunătăților ce vor fi care îi leagă mintea de icoana făgăduinței, uitând și depășind cele prezente. Acestei bucurii ne dorim și noi a fi învredniciți, ridicând mâinile în rugăciune către Cer: Aliluia!

Icosul 3

Dumnezeule Tată, limpezește mintea noastră pentru a uita cu totul pe cele de aici, ca să ne străduim să le cunoaștem din ce în ce mai multe pe cele ce vor veni, căci Te iubim și ne rugăm:

Preasfântă Treime, dorim din toată inima să putem primi darurile Tale;

Preasfântă Treime, dezleagă firul nevăzut al patimilor;

Preasfântă Treime, deșteaptă-ne la adevărata trăire;

Preasfântă Treime, nu ne lăsa să mai jerfim păcatului;

Preasfântă Treime, primește duhul nostru înfrânt de suferință;

Preasfântă Treime, caută-ne că suntem pierduți;

Preasfântă Treime, eliberează-ne de noi ca să viețuiești Tu în inimile noastre!

Condacul 4

Le dai darul despătimirii sufletelor iubitoare de Tine, Părinte, statornicind în om liniștirea ca semn al bunăvoinței pe care o ai față de cei care Te cinstesc și se nevoiesc pentru Sfânt Numele Tău. Noi, care nu am ajuns la o asemenea vrednicie îndrăznim a cere totuși pacea Ta, fiindcă Tu ai zis, Doamne: „Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide” și Îți mulțumim întreit: Aliluia!

Icosul 4

Cerem, cerem și iar cerem; căutăm a găsi libertatea cea adevărată, batem la ușa dezrobirii și cu ochii plini de lacrimi ne rugăm:

Preasfântă Treime, dă răbdare și măreție sufletului nostru;

Preasfântă Treime, ajută-ne că truda e îndelungată;

Preasfântă Treime, cerne cele dimprejur și din noi ca să ajungem la curăție;

Preasfântă Treime, curăță mintea de amintirea lumii;

Preasfântă Treime, fă să îndurăm ispitele cele usturătoare;

Preasfântă Treime, schimbă duhul nostru în Iubire;

Preasfântă Treime, eliberează-ne de noi ca să viețuiești Tu în inimile noastre!

Condacul 5

Nimeni nu se poate elibera de patimi și dezrobi de păcate dacă nu pornește lupta cu el însuși, căci nu s-a văzut până acum război câștigat fără trudă, care uneori cere vărsare de sânge. Precum Mântuitorul a plâns în grădina Ghetsimani cu lacrimi nu de apă, ci de sânge, așa și noi înlăcrimați ne rugăm către Preasfânta Treime: Aliluia!

Icosul 5

Alergând din temniță în temniță, am obosit, Dumnezeule Tată! Multe feluri de temnițe ne amăgesc cu libertatea, Doamne Iisuse Hristoase! Multe feluri de colivii ne înșeală că suntem liberi, Duhule Preasfânt! Trudind în rugăciune să se spargă zidurile propriei colivii, ne rugăm:

Preasfântă Treime, biruiește-ne pe noi înșine;

Preasfântă Treime, adu victoria în cetatea sufletului nostru;

Preasfântă Treime, străduințele omenești sunt praf în vânt;

Preasfântă Treime, zidurile sunt puternice, dar Tu le dărâmi cu un singur cuvânt;

Preasfântă Treime, nu mai lăsa amăgirea să ne cuprindă;

Preasfântă Treime, pune dreapta cugetare în minte și în inimă;

Preasfântă Treime, eliberează-ne de noi ca să viețuiești Tu în inimile noastre!

Condacul 6

Robia noastră este liberă, căci Mântuitorul ne-a dezlegat de puterea diavolului însă noi nu ne putem rupe de această robie deși știm că plata păcatului este moartea, fiidcă îndulcirea cu plăcerea e mai mare decât judecata iar Îngerii plâng pentru noi: Aliluia!

Icosul 6

Dar Tu nu ne lepezi de la Fața Ta, Preasfântă Treime, ci Te descoperi în multe feluri pe Tine și Voia Ta, și prin întruparea Fiului și Cuvântului Tatălui ai învins păcatul din noi, care Te strigăm:

Preasfântă Treime, Tu nu părăsești zidirea Ta niciodată;

Preasfântă Treime, Tu ne aduci la starea virtuții;

Preasfântă Treime, Tu ne scoți din cele potrivnice firii;

Preasfântă Treime, prin Tine firea omenească se va îndumnezei;

Preasfântă Treime, Tu Ești puterea celor ce se smeresc;

Preasfântă Treime, prin Tine moartea și-a pierdut puterea;

Preasfântă Treime, eliberează-ne de noi ca să viețuiești Tu în inimile noastre!

Condacul 7

În nici un loc nu este omul mai plăcut lui Dumnezeu decât în fața scaunului spovedaniei, unde își omoară mândria în fața lui Dumnezeu și a duhovnicului, și de îndată ce este distrus cel dintâi zid care ne desparte de Dumnezeu, adică mândria, imediat sufletul primește starea de libertate în care primește harul Duhului Sfânt: Aliluia!

Icosul 7

Trăind cea mai eroică luptă care există, și anume micșorarea și osândirea de sine, primim o mare eliberare, căci sufletele întâlnite cu Duhul Sfânt se unesc cu Acesta în legături puternice duhovnicești și dragostea adâncă a Domnului inundă ființa care se roagă:

Preasfântă Treime, deschide mintea spre a primi intențiile și hotărârile sfinte;

Preasfântă Treime, primește-ne și iartă-ne;

Preasfântă Treime, ajută-ne să biruim zidul mândriei;

Preasfântă Treime, dărâmă tu stâncile ce par de neclintit;

Preasfântă Treime, fă-ne statornici a pune început bun pocăinței;

Preasfântă Treime, scoate-ne din abisul întunecat al păcatului;

Preasfântă Treime, eliberează-ne de noi ca să Viețuiești Tu în inimile noastre!

Condacul 8

Dumnezeu ne-a făcut fără de răutate, sinceri, viruoși, fără supărare, fără griji, împodobiți cu curăția și înzestrați cu toate bunătățile, dar ne-am întinat cu neascultarea și acum patimile și păcatele ne tocesc conștiința, dar sufletul nu a uitat de unde a venit și se roagă necontenit: Aliluia!

Icosul 8

Fericiți cei curați cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu, și iată că ne rugăm, Preasfântă Treime, să ne ajuți să ne curățim de gândurile viclene și de trufia cea vrăjmașă Raiului, ca salvați de la pieire să strigăm toți într-un glas:

Preasfântă Treime, ajută-ne să ne recunoaștem păcatele;

Preasfântă Treime, pogoară harul Tău peste neputințele noastre;

Preasfântă Treime, dă putere voinței să ne ridicăm la pocăință;

Preasfântă Treime, Tu stai înaintea sufletului nostru și bați;

Preasfântă Treime, răspundem la chemarea Ta mântuitoare;

Preasfântă Treime, dă-ne iubirea adevărată, născută din nepătimire;

Preasfântă Treime, eliberează-ne de noi ca să viețuiești Tu în inimile noastre!

Condacul 9

Doar cel ce a depășit pătimirea, cel despătimit, doar acela este iubitor după poruncă și Îl iubește pe Dumnezeu mai mult decât orice și pe aproapele ca pe sine însuși, și asemănându-se cu Îngerii el cântă tot mereu: Aliluia!

Icosul 9

Temelia despătimirii este credința în Dumnezeu, apoi frica de chinurile veșnice, apoi înfrânarea, răbdarea, nădejdea și apoi urmează nepătimirea care este cerul de pe pământ și învierea sufletului înainte învierii cea de obște. Privind la toate acestea, cu umilință ne rugăm:

Preasfântă Treime, nepătimirea vine în suflet cu grija de a-Ți sluji neîncetat;

Preasfântă Treime, după nepătimire, vine Iubirea;

Preasfântă Treime, Iubirea este dovada nepătimirii;

Preasfântă Treime, dă-ne și nouă acest dar;

Preasfântă Treime, eliberează mintea noastră de patimi;

Preasfântă Treime, îndreaptă gândirea spre contemplare;

Preasfântă Treime, dă-ne mai apoi a Te cunoaste pe Tine;

Preasfântă Treime, eliberează-ne de noi ca să viețuiești Tu în inimile noastre!

Condacul 10

Să umblăm bine pe drumul arătat de Sfinții Părinți, smerindu-ne mintea și învățând a ne supune și a face ascultare ca să stăm drepți în fața Tatălui Ceresc pe care Îl slăvim: Aliluia!

Icosul 10

Miluiește-ne, Doamne, să ajungem a înțelege și a simți, în Duhul Sfânt, că Tu le conduci pe toate, că Tu echilibrezi întreaga zidire: pe cele văzute și cele nevăzute, și că Tu ai grija fiecărui om, aparținând fiecăruia în parte, iar noi Te cheamăm:

Preasfântă Treime, hrănește-ne cu Iubirea Ta;

Preasfântă Treime, desfă vălul îndârjirii;

Preasfântă Treime, fă simțită limpezirea duhului;

Preasfântă Treime, golește-ne de noi;

Preasfântă Treime, hrănește-ne din firea lui Hristos;

Preasfântă Treime, fă-ne părtași la gândirea lui Hristos;

Preasfântă Treime, eliberează-ne de noi ca să Viețuiești Tu în inimile noastre!

Condacul 11

”Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte” zice Domnul, și alfa și omega vieții noastre este ascultarea prin care începem și sfârșim lucrarea duhovnicească prin care despătimirea și dezrobirea se fac trepre spre Rai: Aliluia!

Icosul 11

Dumnezeu ne cere să Îi ținem poruncile ca mintea să se poată curăți și cu cât se curăță mai mult cu atât simțim mai mult libertatea întru El. Rugându-ne pentru a primi har să ținem cuvintele rugăciunii închise în minte, zicem așa:

Preasfântă Treime, mult ne tulbură diavolul la rugăciune;

Preasfântă Treime, nu-l lăsa să ne amăgească;

Preasfântă Treime, pune hotar imaginației;

Preasfântă Treime, alungă gândurile ispitititoare;

Preasfântă Treime, păzește-ne mintea;

Preasfântă Treime, ascute atenția spre cele duhovnicești;

Preasfântă Treime, eliberează-ne de noi ca să viețuiești Tu în inimile noastre!

Condacul 12

Dumnezeu ne-a promis: ”Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” și din aceste cuvinte ne luăm nădejdea și puterea de a duce războiul cu noi înșine, având ajutoare toate Puterile Cerești: Aliluia!

Icosul 12

Primul rod al rugăciunii este bucuria, iar uneori primim rodul rugăciunii cu lacrimi, o bucurie negrăită, iar harul coboartă asupra celui eliberat care se odihnește în pacea lui Dumnezeu și cu gânduri de mulțumire se roagă:

Preasfântă Treime, înmmugurește în noi rugăciunea inimii;

Preasfântă Treime, dă-ne trăirea cea înaltă întru Tine;

Preasfântă Treime, fă-ne să simțim iubirea Ta;

Preasfântă Treime, adapă mintea și inima cu dulceața harului Tău;

Preasfântă Treime, Îți mulțumim pentru Mila Ta;

Preasfântă Treime, Te rugăm, fii cu noi veșnic;

Preasfântă Treime, eliberează-ne de noi ca să viețuiești Tu în inimile noastre!

Condacul 13

Preasfântă Treime, Te rugăm să ne ajuți să trăim o viață nouă, în care patimile nu mai au putere și păcatul nu ne mai ispitește, înnoiți fiind de către Duhul Sfânt prin sămânța Cuvântului lui Dumnezeu care să aducă roade duhovnicești veșnice în sufletele noastre eliberate de noi înșine, ca din bucuria rugăciunii să Te strigăm de pe pământ și din Rai: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Departe de Tine, Doamne, viață nu există, doar moarte pentru suflet și lipsire de adevărata viață, de aceea cădem la nesfâșita Ta îndurare și cerem mângâierea Ta și împreună cu Serafimii strigăm:

Preasfântă Treime, cea de trei ori slăvită;

Preasfântă Treime, nu este nimeni mai presus de Tine;

Preasfântă Treime, Tu ai cucerit Iadul;

Preasfântă Treime, învinge și pentru noi iadul patimilor noastre;

Preasfântă Treime, pune stavilă păcatului;

Preasfântă Treime, rupe-ne de lume, ca lumea să nu ne mai atingă;

Preasfântă Treime, eliberează-ne de noi ca să viețuiești Tu în inimile noastre!

Condacul 1

Bincuvântat este Dumnezeu, Cel ce nu voiește moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu, mărturisindu-se prin asta multa milă și nesfârșita îndurare pe care Tatăl nostru le are pentru noi. Iar noi, cei ce suspinăm în adâncul sufletelor noastre, strigăm la Cer și ne rugăm: Preasfântă Treime, eliberează-ne de noi ca să viețuiești Tu în inimile noastre!

Rugăciune pentru înnoirea gândirii a Sfântului Isaac Sirul:

Mă închin, Doamne, tronului măreției Tale eu, care sunt pulbere și cenușă și drojdia omenirii; Ție, Căruia zeci de mii de îngeri și oștirile nenumărate ale serafimilor Îți aduc cu laudele lor de foc și sfintele lor mișcări o închinare spirituală în ascunzimea firii lor; Ție, Fire Sfântă ascunsă de simțirea și cunoașterea tuturor făpturilor create. Căci ești aproape de toți cu ajutorul Tău ori de câte ori e nevoie și ușa Ta e deschisă cu timp și fără timp cererilor tuturor.

Nu Te scârbești de păcătoși și măreția Ta nu se îngrețoșează de sufletele întinate cu tot felul de păcate, ci pe toate le scoți din rele nesfârșite. Așa și pe mine, Doamne, deși sunt cu totul întinat, m-ai învrednicit să cad cu fața la pământ înaintea Ta și să îndrăznesc să iau în gura mea Sfântul Tău Nume, măcar că sunt un vas plin de necurăție și nevrednic să mă număr printre copiii lui Adam. Dă-mi, Doamne, să mă sfințesc prin laudele Tale și să mă curățesc prin aducerea aminte de Tine. Înnoiește-mi viața prin schimbarea gândirii și prin gânduri folositoare pe care harul Tău le stârnește în mine. Călăuzește-mi gândirea când meditează la Tine și fă-mi să uit purtarea șchioapă prin înnoirea gândirii pe care o stârnești în mine. Pune în mișcare în mine cereri de folos, potrivind dorința mea cu dorința Ta, „căci Tu dai rugăciune celor ce se roagă”.

Întipărește în mine o singură dorință, care să privească neîncetat spre Tine, și o gândire care să nu slăbească nicicând în nădejdea ei în Tine din pricina morților neîncetate suferite pentru Tine. Dă-mi, Doamne, să mă rog înaintea Ta nu cu cuvinte nesimțitoare rostite din vârful buzelor, ci să stau prăvălit până la pământ în smerenia ascunsă a inimii și căința gândirii. Amin.

Altă Rugăciune a Sfântului Isaac Sirul:

Doamne Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, Care cercetezi făptura Ta, Căruia Îi sunt arătate patimile mele și neputința firii noastre omenești și tă­ria vrăjmașului nostru, Tu Însuți mă aco­­peră de răutatea lui, pentru că pu­terea lui este tare, iar firea noastră păti­mașă și tăria neputincioasă. Tu, dar, o, Bu­nule, Cel ce știi neputința noastră, Care și porți greutatea neputinței noas­tre, pă­zește-mă de tulburarea cu­ge­te­lor și de potopul patimilor și fă-mă vrednic a­ces­tei slujbe sfinte a Ta, ca nu cumva, în poftele mele cele întinate, să pierd dulceața ei și să mă aflu fără de rușine și fără de frică înaintea Ta. Ci, Doamne, preadulcele meu Iisuse, miluiește-mă și mă mântuiește. Amin.

Acatistul Bunei Vestiri (25 martie)

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruintă multumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem tie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci ca una ce ai stăpânire nebiruită, slobozeste-ne din toate nevoile, ca să-ti cântăm tie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Icosul 1

Îngerul cel mai întâi stătător din cer a fost trimis să-i zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Si împreună cu glasul lui cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a inspăimântat si i-a stat înainte, grăindu-i unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care răsare bucuria;

Bucură-te, cea prin care piere blestemul;

Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;

Bucură-te, mântuirea lacrimilor Evei;

Bucură-te, înăltime, întru care cu anevoie se suie gândurile omenesti;

Bucură-te, adancime, care nu te poti vedea lesne nici cu ochii ingeresti;

Bucură-te, că esti scaun Împăratului;

Bucură-te, că porti pe Cel ce poartă toate ;

Bucură-te, steaua care arăti Soarele;

Bucură-te, pântecele dumnezeiestii întrupări;

Bucură-te, cea prin care se înnoieste făptura;

Bucură-te, cea prin care prunc se face Făcătorul;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul 2

Stiindu-se pe sine Sfânta întru curătie, zis-a lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu; că nasterea cu zămislire fără sământă, cum îmi spui? Cântând: Aliluia!

Icosul 2

Întelegerea cea neînteleasă căutând Fecioară să o înteleagă, a grăit către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putintă să se nască fiu, spune-mi? Iar el a zis către ea, cu frică, grăind asa:

Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus;

Bucură-te, încredintarea celor ce au trebuintă de tăcere;

Bucură-te, începatura minunilor lui Hristos;

Bucură-te, capul poruncilor Lui;

Bucură-te, scara cerească, pe care S-a pogorât Dumnezeu;

Bucură-te, pod, care treci la cer pe cei de pe pământ;

Bucură-te, minune, mult slăvită de îngeri;

Bucură-te, Ceea ce le esti diavolilor rană de mult plâns;

Bucură-te, Ceea ce ai născut lumina cea neapusă;

Bucură-te, Ceea ce n-ai învătat pe nimeni în ce chip s-a petrecut;

Bucură-te, Ceea ce întreci mintea înteleptilor;

Bucură-te, Ceea ce luminezi gândul credinciosilor;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul 3

Puterea Celui de sus a umbrit-o atunci, spre zămislire, pe Cea care nu stia de nuntă; si pântecele ei cel cu bună roadă, ca pe o tarină dulce l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mântuire, când vor cânta asa: Aliluia!

Icosul 3

Având Fecioara în pântece pe Dumnezeu primit, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia, îndată cunoscându-i închinarea, s-a bucurat si cu săltări în pântece, ca si cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu:

Bucură-te, vita mlăditei celei nevestejite;

Bucură-te, agonisirea rodului celui fără de moarte;

Bucură-te, Ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul iubirii de oameni;

Bucură-te, Ceea ce ai născut pe Săditorul vietii noastre;

Bucură-te, brazdă care ai dospit înmultirea milelor;

Bucură-te, masă care porti îndestularea milostivirilor;

Bucură-te, Ceea ce înfloresti ca raiul desfătării;

Bucură-te, Ceea ce gătesti adăpostirea sufletelor;

Bucură-te, tămâia rugăciunii cea bineprimită;

Bucură-te, curătia a toată lumea;

Bucură-te, bunăvoirea lui Dumnezeu către noi, cei muritori;

Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul 4

Vifor de gânduri necredincioase având întru sine înteleptul Iosif, s-a tulburat uitându-se la tine, cea neamestecată cu nunta, gândind că esti furată de nuntă, tu, Cea care esti fără prihană; iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!

Icosul 4

Auzit-au păstorii pe îngeri lăudând venirea trupească a lui Hristos, si alergând spre Acesta ca spre un păstor, văzutu-L-au ca pe un miel fără prihană hrănindu-se în pântecele Mariei, pe care lăudându-o, au zis:

Bucură-te, Maica Mielului si a Păstorului;

Bucură-te, staulul oilor celor cuvântătoare;

Bucură-te, chinuirea vrăjmasilor celor nevăzuti;

Bucură-te, deschizătoarea usilor raiului;

Bucură-te, ca cele ceresti împreună se bucură cu cele pământesti;

Bucură-te, că cele pământesti împreună dăntuiesc cu cele ceresti;

Bucură-te, gura apostolilor cea netăcută;

Bucură-te, nebiruita îndrăznire a purtătorilor de chinuri;

Bucură-te, temeiul cel tare al credintei;

Bucură-te, cunostiinta cea luminoasă a darului;

Bucură-te, prin care s-a golit iadul;

Bucură-te, prin care ne-am îmbrăcat cu slavă;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară;

Condacul 5

Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o înteleptii, mers-au pe urma luminii ei; si tinând-o ca pe o făclie, cu ea căutau pe tarele Împărat; si ajungând pe cel neajuns, s-au bucurat strigându-i: Aliluia!

Icosul 5

Văzut-au pruncii haldeilor în bratele Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om cu mana; si cunoscându-L a le fi Stăpân, desi luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-L sluji si a-I cânta celei binecuvântate:

Bucură-te, Maica stelei celei neapuse;

Bucură-te, raza zilei celei de taină;

Bucură-te, Ceea ce ai stins cuptorul întelepciunii;

Bucură-te, Ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii;

Bucură-te, Ceea ce l-ai zvarlit din putere pe călăul cel fără de omenie;

Bucură-te, Ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos, iubitorul de oameni;

Bucură-te, Ceea ce ne-ai mântuit din slujba paganeasca;

Bucură-te, Ceea ce ne curătesti de lucrurile cele necurate;

Bucură-te, Ceea ce ai stins închinarea la foc;

Bucură-te, Ceea ce ne-ai potolit văpaia chinurilor;

Bucură-te, îndreptarea întelepciunii celor credinciosi;

Bucură-te, veselia tuturor neamurilor;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul 6

Mărturisitori si purtători de Dumnezeu fiind filozofii, s-au întors în Babilon, împlinindu-si proorocia; si tuturor mărturisindu-Te pe Tine, Hristoase, lăsatu-l-au pe Irod ca pe un mincinos, că nu stia să cânte: Aliluia!

Icosul 6

Strălucind în Egipt Tu, Lumina adevărului, gonit-ai întunericul minciunii. Că idolii lui nerăbdând tăria Ta, Mântuitorule, au căzut; iar cei de ei au scăpat, îi cântau Născătorei de Dumnezeu:

Bucură-te, îndreptarea oamenilor;

Bucură,te căderea demonilor;

Bucură-te, Ceea ce ai zdrobit stăpânirea înselăciunii;

Bucură-te, Ceea ce ai vădit înselăciunea idolească;

Bucură-te, mare care ai înecat pe netrupescul faraon;

Bucură-te, piatra care ai adăpat însetatii de viată;

Bucură-te, stâlp de foc care călăuzesti pe cei dintru întuneric;

Bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norul;

Bucură-te, hrană si cupă cu mană;

Bucură-te, slujitoarea desfătării celei sfinte;

Bucură-te, pământul făgăduintei;

Bucură-te, izvorâtoare de miere si lapte;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul 7

Vrând Simeon să se mute din veacul acesta înselător, Te-ai dat lui ca un prunc; dar te-ai făcut lui cunoscut si ca Dumnezeu desăvârsit. Pentru aceea, s-a mirat de întelepciunea Ta cea nespusă, cântând: Aliluia!

Icosul 7

Arătat-a făptură nouă, arătându-Se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuti de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de prihana si păzindu-l întreg precum a fost; ca noi, văzând minunea, să o lăudăm grăind:

Bucură-te, floarea nestricăciunii;

Bucură-te, cununa înfrânării;

Bucură-te, Ceea ce ai luminat chipul învierii;

Bucură-te, Ceea ce ai arătat viata îngerească;

Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credinciosii;

Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care multi se adumbresc;

Bucură-te, Ceea ce ai născut pe Îndreptătorul celor rătăciti;

Bucură-te, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul celor robiti;

Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept;

Bucură-te, iertarea multor gresiti;

Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală;

Bucură-te, dragostea care biruieste toată dorirea;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul 8

Văzând nastere străină, să ne înstrăinăm de lume, mutându-ne mintea la cer; că pentru acesta Dumnezeu Cel Prea Înalt pe pământ S-a arătat om plecat, vrând să tragă întru înăltime pe cei ce-i cântă: Aliluia!

Icosul 8

Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, si nastere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:

Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput;

Bucură-te, usa tainei celei de cinste;

Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere a celor necredinciosi;

Bucură-te, lauda cea fără de îndoire a celor credinciosi;

Bucură-te, purtătoarea Cea preasfântă a Celui ce este pe heruvimi;

Bucură-te, sălasul cel preamărit al Celui ce este pe serafimi;

Bucură-te, Ceea ce ai unit lucruri potrivnice întru una;

Bucură-te, Ceea ce ai unit fecioria si nasterea;

Bucură-te, prin care s-a dezlegat călcarea poruncii;

Bucură-te, prin care s-a deschis raiul;

Bucură-te, cheia împărătiei lui Hristos;

Bucură-te, nădejdea bunătătilor celor vesnice;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul 9

Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării Tale; că pe cel neapropiat, ca Dumnezeu l-au văzut om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi si auzind de la toti asa: Aliluia!

Icosul 9

Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, că-ti stau înainte ca niste pesti fără de glas; că nu se pricep să spună în ce chip si fecioară ai rămas si ai putut naste. Iar noi, de o taină ca aceasta minunându-ne, cu credintă cântăm:

Bucură-te, sălasul întelepciunii lui Dumnezeu;

Bucură-te, comoara rânduielii Lui;

Bucură-te, Ceea ce pe filozofi îi arăti neîntelepti;

Bucură-te, Ceea ce ai vădit pe cei mesteri la cuvânt a fi necuvântători;

Bucură-te, că nebuni s-au arătat întrebătorii cei cumpliti;

Bucură-te, că s-au vestejit făcătorii de basme;

Bucură-te, Ceea ce ai spart vorbele cele încâlcite ale atenienilor;

Bucură-te, Ceea ce ai umplut mrejele pescarilor;

Bucură-te, Ceea ce ne-ai ridicat dintru adâncul necunostintei;

Bucură-te, Ceea ce pe multi i-ai luminat la minte;

Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască;

Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieti;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul 10

Vrând Împodobitorul tuturor să mântuiască lumea, la ea a venit precum i se făgăduise, si Păstor fiind ca un Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca noi. Căci cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu aude: Aliluia!

Icosul 10

Zid esti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, si tuturor celor ce aleargă la tine: că Făcătorul cerului si al pământului te-a gătit pe tine, curată, sălăsluindu-Se în pântecele tău si învătându-i pe toti să cânte tie:

Bucură-te, turnul fecioriei,

Bucură-te, usa mântuirii;

Bucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de-nteles;

Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc;

Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliti întru rusine;

Bucură-te, că tu ai învătat pe cei lipsiti de minte;

Bucură-te, Ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilor;

Bucură-te, Ceea ce ai născut pe semănătorul curătiei;

Bucură-te, cămara nuntii celei fără de sământă;

Bucură-te, Ceea ce ai împreunat Domnului pe cei credinciosi;

Bucură-te, Ceea ce între fecioare ai fost unică hrănitoare de prunc;

Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfintilor;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul 11

Împărate Sfinte, de Ti-am aduce cântări si psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, că se biruieste toată cântarea care va să tindă spre multimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ti cântă: Aliluia!

Icosul 11

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; că aprinzând în sine focul cel netrupesc, pe toti îi îndreptează spre cunostinta cea dumnezeiască ce luminează mintea cu raza ei si se cinsteste cu chemarea aceasta:

Bucură-te, raza soarelui celui întelegător;

Bucură-te, raza luminii celei neapuse,

Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele;

Bucură-te, Ceea ce pe vrăjmasi îi îngrozesti ca un tunet;

Bucură-te, că din tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;

Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe;

Bucură-te, Ceea ce ne-ai arătat chipul cristelnitei;

Bucură-te, Ceea ce curătesti urmele păcatului;

Bucură-te, baia care speli constiinta;

Bucură-te, cupă care dai gust bucuriei;

Bucură-te, adierea mirosului celui bun al lui Hristos;

Bucură-te, viata veseliei celei de taină,

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul 12

Vrând să dea har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor datoriilor omenesti venit-a singur la cei ce se îndepărtaseră de harul Lui si, rupând zapisul, aude de la toti asa: Aliluia!

Icosul 12

Cântând nasterea ta, te lăudăm toti ca pe o Biserică însufletită, Născătoare de Dumnezeu, că locuind în pântecele tău Domnul, care tine toate cu mâna, a sfintit, a slăvit si a învătat pe toti să-ti cânte:

Bucură-te, locasul lui Dumnezeu-Cuvântul;

Bucură-te, sfântă care esti mai mare decât sfintii;

Bucură-te, chivot poleit cu Duhul;

Bucură-te, comoara vietii cea nedesertată;

Bucură-te, coroana cea scumpă a împăratilor celor credinciosi;

Bucură-te, lauda cea de cinste a preotilor celor cuviosi;

Bucură-te, stâlpul Bisericii cel neclintit;

Bucură-te, zidul împărătiei cel nebiruit;

Bucură-te, prin care se ridică biruintele;

Bucură-te, prin care se surpă vrăjmasii;

Bucură-te, tămăduirea trupului meu;

Bucură-te, mântuirea sufletului meu;

Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Condacul 13

O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toti sfintii, primind acest dar de acum, mântuieste de toată ispita si scoate din chinul ce va să fie pe toti cei ce-ti cântă: Aliluia!

(Acest condac se spune de trei ori).

Icosul 1

Îngerul cel mai întâi stătător din cer a fost trimis să-i zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Si împreună cu glasul lui cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a inspăimântat si i-a stat înainte, grăindu-i unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care răsare bucuria;

Bucură-te, cea prin care piere blestemul;

Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;

Bucură-te, mântuirea lacrimilor Evei;

Bucură-te, înăltime, întru care cu anevoie se suie gândurile omenesti;

Bucură-te, adancime, care nu te poti vedea lesne nici cu ochii ingeresti;

Bucură-te, că esti scaun Împăratului;

Bucură-te, că porti pe Cel ce poartă toate ;

Bucură-te, steaua care arăti Soarele;

Bucură-te, pântecele dumnezeiestii întrupări;

Bucură-te, cea prin care se înnoieste făptura;

Bucură-te, cea prin care prunc se face Făcătorul;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruintă multumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem tie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci ca una ce ai stăpânire nebiruită, slobozeste-ne din toate nevoile, ca să-ti cântăm tie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Rugăciune:

O, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Stapana, Ceea ce esti mai inalta si mai presus decat ingerii si arhanghelii si mai cinstita decat toata faptura; mirarea cea mare a ingerilor, propovaduirea proorocilor, podoaba cea aleasa a arhanghelilor, intarirea cea tare a mucenicilor, lauda cea preamarita a apostolilor, povatuitoarea cea tare a calugarilor, infranarea cea tare a postitorilor, curatirea si marirea fecioarelor, veselia cea lina a maicilor, intelepciunea  si invatatura pruncilor, carmuitoarea saracilor si a vaduvelor, imbracaminte celor goi, sanatate celor bolnavi, izbavire celor robiti, liniste celor de pe mare, liman bun celor inviforati, povatuitoare neostenita celor rataciti, mergere usoara celor calatori, odihna buna celor osteniti, acoperamant si scapare celor asupriti, nedejde celor fara de nadejde, ajutatoare celor lipsiti, celor saraci bogatie neimputinata, celor intristati de-a pururi mangaiere, celor pe care nu-i iubeste nimeni, iubire cu smerenie, celor pacatosi mantuire catre Dumnezeu, tuturor crestinilor ingradire tare, ajutatoare nebiruita si folositoare.

Prin tine Cel nevazut S-a facut vazut, pentru care aducem rugaciune tie, noi robii tai, Doamna noastra. O, preamilostiva Imparateasa luminii celei intelegatoare si preamarita, care ai nascut pe Imparatul nostru, Hristos Dumnezeu, Cel ce da viata tuturor, Ceea ce esti marita de cele ceresti, minte ingereasca, stea cu totul luminoasa si mai sfanta decat toti sfintii; Imparateasa imparatilor, Stapana tuturor fapturilor, Fecioara incuviintata de Dumnezeu, Mireasa nestricata, palat al Preasfantului Duh, scaun de foc al nevazutului imparat, chivot ceresc purtator al Cuvantului lui Dumnezeu, caruta cea in chipul focului; odihna Dumnezeului celui viu, zamislirea negraita a trupului lui Hristos, cuibul Vulturului ceresc, turtureaua cea cu buna glasuire, porumbita cea preabuna, lina si fara de rautate; Maica iubitoare de fii, adancul milelor, picatura care risipeste mania lui Dumnezeu, adancimea cea nemasurata, taina cea negraita, minunea cea nestiuta, minune nespusa; Biserica nefacuta de mana omeneasca a insusi Imparatului tuturor veacurilor; tamaia cea cu bun miros, vesmant cinstit, porfira de Dumnezeu tesuta, rai sufletesc, odrasla pomului celui de viata purtator, floarea cea preafrumoasa, care ai inflorit noua veselia cereasca, strugurele mantuirii noastre, paharul Imparatului ceresc, intru care s-a dres de la Duhul Sfant vinul harului celui neimputinat; solitoarea legii, incepatura credintei celei adevarate a lui Hristos, turnul cel neclintit, pieirea ereticilor, sabia maniei lui Dumnezeu impotriva tuturor celor nelegiuiti, ingrozire diavolilor, biruinta in razboaie, pazitoare adevarata tuturor crestinilor si lumii incredintata mantuire. O, intru tot milostiva Doamna Fecioara, Stapana Nascatoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugam tie si arata mila ta poporului dreptcredincios; roaga pe Fiul tau sa ne izbaveasca de tot raul. Si pazeste locasul acesta si toate orasele si satele si partile crestinesti si tot poporul cel binecredincios, care scapa si cheama numele tau cel sfant de toate napastiile, de boala, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastra si de razboiul cel dintre noi, de toate durerile si de toata imbulzeala. Ca sa nu fie imputinati robii tai nici cu rani, nici cu ingrozire, nici cu moarte, nici cu dreapta manie a lui Dumnezeu; ci ii pazeste si ii mantuieste cu mila ta, Doamna, Ceea ce te rogi pentru noi si pentru buna intocmire a vazduhului, spre vremi aducatoare de roadele cele de folos, pe care noua le daruiesti. Usureaza, ridica si miluieste, Stapana preamilostiva, Nascatoare de Dumnezeu prealaudata, de toate nevoile pe cei ce sunt in primejdii. Adu-ti aminte de robii tai si nu trece cu vederea lacrimile si suspinarea lor; ci ne innoieste pe noi cu bunatatea ta, ca sa ne mangaiem cu multumire, aflandu-te pe tine ajutatoare.

Milostiveste-te, Doamna preacurata, spre ajutorul poporului celui binecredincios. Nadejdea noastra, aduna pe cele risipite: pe cei rataciti pe cale povatuieste-i, pe cei cazuti de la dreapta credinta iarasi la credinta intoarce-i, pe cei batrani sprijineste-i, pe cei tineri ii invata, pe prunci hraneste-i si preamareste pe cei ce te preamaresc; dar mai ales pazeste Sfanta Biserica a Fiului tau si o fereste intru lungime de zile. O, milostiva si preaindurata Imparateasa a cerului si a pamantului, Nascatoare de Dumnezeu, pururi Fecioara, miluieste cu mijlocirea ta poporul cel dreptcredincios si toata dreptcredincioasa crestinatate. Pazeste-o sub acoperamantul milei tale, apar-o pe ea cu cinstitul tau acoperamant si roaga pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai intrupat, sa ne incinga pe noi cu putere de sus, ca sa ne putem apara impotriva vrajmasilor nostri vazuti si nevazuti, ce se ostesc asupra noastra. Miluieste si mantuieste cu rugaciunile tale, Maica, pe Prea Fericitul Parintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, pe (Inalt) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N) si pe toti ortodoxii arhierei, parinti arhimandriti, preoti si diaconi si pe tot clerul bisericesc si pe tot poporul dreptcredincios care se inchina icoanei tale. Cauta spre noi toti cu folosinta ta cea preamilostiva, ridica-ne pe noi din adancul pacatelor si ne lumineaza ochii inimii spre cautarea mantuirii. Milostiva fii noua aici, iar la infricosatorul judet, pe Fiul tau pentru noi roaga-L. Pe cei ce s-au mutat intru buna credinta din aceasta viata in cea vesnica, impreuna cu ingerii, cu arhanghelii si cu toti sfintii, impartaseste-i ca sa stea de-a dreapta Fiului tau si Dumnezeu; si cu rugaciunea ta invredniceste pe toti ortodocsii crestini sa vietuiasca cu Hristos si cu bucurie in locasurile ingeresti sa se desfateze. Ca tu esti, Doamna, marirea celor ceresti si ajutatoarea pamantenilor; tu esti nadejdea si folositoarea tuturor celor ce alearga la tine si cer ajutorul tau cel sfant; tu esti rugatoarea cea fierbinte catre Fiul tau si Dumnezeul nostru, ca rugaciunile Maicii mult pot spre imblanzirea Stapanului. Si cu a ta mijlocire indraznim sa ne apropiem de sfantul altar, de harul preasfintelor si de viata facatoarelor Taine, desi suntem nevrednici.

Pentru aceea, si pe icoana vazand chipul tau cel intru tot cinstit si pe Cel atottiitor cu mana tinand, ne bucuram noi pacatosii si cu umilinta cazand, pe acesta cu dragoste si cu frica il sarutam, asteptand, Doamna, prin sfintele si de Dumnezeu primitele tale rugaciuni , sa ajungem la cele ceresti ale vietii celei fara de sfarsit si sa stam fara de rusine in ziua judecatii de-a dreapta Fiului tau si Dumnezeului nostru, slavindu-L pe El impreuna cu Cel fara de inceput al Lui Parinte si cu Preasfantul si bunul si de viata facatorul Lui Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Rugăciuni înainte de Împărtăşirea cu Dumnezeieştile Taine

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi; Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău. Doamne miluieşte (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte (de 12 ori).

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru!

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul tău viţei.

Canonul:

Cântarea întâia

Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

Pâine a vieţii celei veşnice să-mi fie mie Trupul Tău cel sfânt şi scump Sângele Tău, Milostive Doamne, şi tămăduire durerilor celor de multe feluri.

Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Învredniceşte-mă, Stăpâne, pe mine, nevrednicul, să mănânc Trupul Tău cel preacurat şi să beau Sângele Tău cel preascump, cu credinţă şi cu dragoste.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întinat fiind cu lucruri netrebnice eu, ticălosul, nu sunt vrednic să mă împărtăşesc cu preacuratul Tău Trup şi cu dumnezeiescul Tău Sânge, Hristoase, ci fă-mă vrednic de aceasta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Dumnezeiască Mireasă, ceea ce eşti bună şi binecuvântată, care ai odrăslit Spicul cel nearat şi de mântuire lumii, învredniceşte-mă ca, mâncându-L pe Acesta, să mă mântuiesc.

Cântarea a treia

Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

Dă-mi, Hristoase, picături de lacrimi, care să-mi curăţească necurăţia inimii mele, ca fiind curăţit, în cuget curat, cu credinţă şi cu frică să vin, Stăpâne, spre împărtăşirea Darurilor Tale.

Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Spre iertarea păcatelor să-mi fie mie Preacuratul Tău Trup şi dumnezeiescul Tău Sânge, şi spre împărtăşirea cu Duhul Sfânt şi spre viaţa de veci, Iubitorule de oameni, şi spre îndepărtarea durerilor şi a necazurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doamne, învredniceşte-mă să mă împărtăşesc fără de osândă cu preacurat Trupul Tău şi cu scumpul Tău Sânge, şi să slăvesc bunătatea Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preacurată, ceea ce eşti masă a Pâinii Vieţii, Care S-a pogorât de sus, întru milă, şi i-a dăruit lumii viaţă nouă, învredniceşte-mă acum şi pe mine, nevrednicul, să gust cu frică din Acesta şi să fiu viu.

Doamne miluieşte (de trei ori).

Foc şi lumină să-mi fie mie primirea preacuratelor şi de viaţă făcătoarelor Tale Taine, Mântuitorule, arzând neghina păcatelor şi luminându-mă peste tot, spre cuvântarea de Dumnezeu cea adevărată; că nu voi da cele sfinte înşelăciunii vrăjmaşului, nici Îţi voi da sărutare vicleană, ci, ca desfrânata căzând înaintea Ta şi ca tâlharul mărturisindu-mă, strig către Tine: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.

Cântarea a patra

Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

Întrupându-Te, mult-Milostive, voit-ai a Te da spre junghiere, ca un miel, pentru păcatele noastre. Pentru aceasta mă rog Ţie să curăţeşti şi păcatele mele.

Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Tămăduieşte rănile sufletului meu, Doamne, şi mă sfinţeşte tot şi mă învredniceşte, Stăpâne, să fiu părtaş la dumnezeiasca Ta Cină de taină, eu, ticălosul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să stăm toţi cu frică şi cu cutremur, ţinând ochii inimii în sus şi strigând către Mântuitorul: Întăreşte-ne şi ne înţelepţeşte, Milostive Doamne, întru frica Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fă şi mie milostiv pe Cel ce L-ai purtat în pântecele tău, Stăpână, şi mă păzeşte pe mine, robul tău, neîntinat şi fără de prihană, ca, primind înlăuntrul meu Mărgăritarul cel duhovnicesc, să mă sfinţesc.

Cântarea a cincea

Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

Precum ai zis mai înainte, Hristoase, fii acum împreună cu smeritul robul Tău şi petrece întru mine precum ai făgăduit, că iată mănânc Trupul Tău cel dumnezeiesc şi beau Sângele Tău.

Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Cuvântule al lui Dumnezeu şi Dumnezeule, cărbunele Trupului Tău să-mi fie mie, întunecatul, spre luminare şi Sângele Tău spre curăţirea întinatului meu suflet.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Având suflet întinat şi buze necurate, nu cutez să mă apropii de Tine, Hristoase, şi să primesc Trupul Tău; ci fă-mă vrednic de aceasta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Marie, Maica lui Dumnezeu, care eşti scump sălaş al bunei miresme, cu rugăciunile tale fă-mă vas ales pentru a mă împărtăşi cu Sfintele Taine ale Fiului tău.

Cântarea a şasea

Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

Mintea şi sufletul, inima şi trupul sfinţeşte-mi-le, Mântuitorule, şi mă învredniceşte ca, fără de osândă, Stăpâne, să mă apropii de înfricoşătoarele Tale Taine.

Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Ca, înstrăinându-mă de patimi, să am adăugirea harului Tău şi întărirea vieţii, prin împărtăşirea cu Sfintele Tale Taine, Hristoase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu frică şi cu cutremur să ne apropiem toţi de dumnezeieştile Taine ale lui Hristos şi să primim adevăratul şi sfântul Lui Trup şi adevăratul, sfântul şi scumpul Lui Sânge.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Dumnezeule, Cuvântul lui Dumnezeu cel Sfânt, sfinţeşte-mă acum cu totul pe mine, cel ce vin către dumnezeieştile Tale Taine, pentru rugăciunile Sfintei Maicii Tale.

Apoi: Doamne miluieşte (de trei ori). Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Condacul:

Să nu mă treci cu vederea, Hristoase, pe mine, cel ce primesc Pâinea, adică Trupul Tău, şi dumnezeiescul Tău Sânge, şi mă împărtăşesc cu preacuratele şi înfricoşătoarele Tale Taine, Stăpâne; să nu-mi fie mie, netrebnicului, spre osândă, ci spre viaţa veşnică şi fără de moarte.

Cântarea a şaptea

Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

Împărtăşirea nemuritoarelor Tale Taine, Hristoase, să-mi fie mie acum izvor de bunătăţi, lumină, viaţă, nepătimire şi solire spre adăugirea şi înmulţirea dumnezeieştii Tale bunătăţi, ca să Te slăvesc pe Tine, Cel ce singur eşti bun.

Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Izbăveşte-mă de patimi, de vrăjmaşi, de nevoi şi de tot necazul, pe mine, cel ce mă apropii acum cu cutremur, cu dragoste şi cu sfială, Iubitorule de oameni, de Tainele Tale cele nemuritoare şi dumnezeieşti şi-Ţi cânt Ţie: Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Suflete al meu netrebnic, suflete pătimaş, spăimântează-te văzând preaslăvitele Taine; lăcrimează suspinând şi, bătându-te în piept, strigă şi zi: Doamne, curăţeşte-mă pe mine, desfrânatul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos mai presus de minte, de Dumnezeu dăruită, ţie celei curate mă rog acum eu, robul Tău cel necurat: Pe mine cel ce voiesc să mă apropii acum de Tainele cele preacurate, curăţeşte-mă întru totul de întinăciunea trupului şi a sufletului.

Cântarea a opta

Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

Cereştilor, înfricoşătoarelor şi Sfintelor Tale Taine, Hristoase, şi Cinei Tale celei dumnezeieşti şi de taină şi pe mine, cel deznădăjduit, acum părtaş a fi mă învredniceşte, Dumnezeule, Mântuitorul meu.

Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Către a Ta milostivire alergând, Bunule, cu frică strig către Tine: Petrece întru mine, Mântuitorule, şi eu întru Tine, precum ai zis; că iată, îndrăznind spre mila Ta, mănânc Trupul Tău şi beau Sângele Tău.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Mă cutremur, primind focul, să nu mă aprind ca ceara şi ca iarba. O, înfricoşătoare Taină! O, milostivire a lui Dumnezeu! Cum eu, tină fiind, mă împărtăşesc cu dumnezeiescul Trup şi Sânge şi mă fac fără stricăciune.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu adevărat, Maică a lui Dumnezeu, în pântecele tău s-a copt Pâinea cea dumnezeiasca a Vieţii, păzind nevătămat pântecele tău cel nevinovat. Pentru aceasta te lăudăm pe tine ca pe hrănitoarea noastră, întru toţi vecii.

Cântarea a noua

Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

Bun este Domnul, gustaţi şi vedeţi; că de demult pentru noi, precum suntem noi făcându-Se, şi odată pe Sine Părintelui Său ca jertfă aducându-Se, pururea Se junghie, sfinţind pe cei ce se împărtăşesc cu Dânsul.

Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Cu sufletul şi cu trupul să mă sfinţesc, Stăpâne, să mă luminez, să mă mântuiesc, să-Ţi fiu Ţie locaş prin împărtăşirea Sfintelor Taine, avându-Te pe Tine locuitor întru mine, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Făcătorule de bine, mult-Milostive.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca focul şi ca lumina să-mi fie mie Trupul şi Sângele Tău cel scump, Mântuitorul meu, arzând materia păcatului şi mistuind spinii patimilor şi luminându-mă tot pe mine, cel ce mă închin Dumnezeirii Tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Dumnezeu S-a întrupat din sângiurile tale cele curate. Pentru aceasta te laudă pe tine, Stăpână, tot neamul şi te măreşte mulţimea îngerilor, că prin tine au văzut pe Cel ce stăpâneşte toate, luând fiinţă omenească.

Psalmul 22

Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. La loc cu păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe cărările dreptăţii, pentru numele Lui. Că de voi şi umbla în mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.

Psalmul 23

Al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc într-însa. Acesta pe mări l-a întemeiat şi pe râuri l-a aşezat. Cine se va sui în muntele Domnului, şi cine va sta în locul cel sfânt al Lui? Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care nu şi-a luat sufletul în deşert şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său, Acesta va lua binecuvântare de la Domnul şi milostivire de la Dumnezeu, Mântuitorul său. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacob. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel tare în război. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.

Psalmul 115

Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte. Eu am zis întru uimirea mea: „Tot omul este mincinos!“. Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului în faţa întregului Său popor. Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui. O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău şi fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele. Ţie-Ţi voi jertfi jertfă de laudă şi numele Domnului voi chema. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului în faţa întregului Său popor, în curţile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de trei ori) şi trei metanii.

Fărădelegile mele trece-le cu vederea, Doamne, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, şi curăţeşte inima mea, făcând-o biserică a preacuratului Tău Trup şi Sânge şi nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta, Cel ce ai nemăsurată mare milă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Spre împărtăşirea Sfintelor Tale Taine cum voi îndrăzni eu, nevrednicul? Că de voi cuteza să mă apropii de Tine laolaltă cu cei vrednici, haina mă vădeşte că nu este de cină şi osândă voi pricinui preapăcătosului meu suflet; ci curăţeşte, Doamne, necurăţia sufletului meu şi mă mântuieşte, ca un iubitor de oameni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mare este mulţimea păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu, Curată; la tine alerg, având trebuinţă de mântuire. Cercetează neputinciosul meu suflet şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeului nostru să-mi dăruiască iertare de relele ce am făcut, ceea ce eşti una binecuvântată.

Iar în Sfânta şi marea Joi, se zice şi aceasta:

Când măriţii ucenici la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de arginţi bolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor celor fărădelege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuţii, pe cel ce pentru aceasta spânzurare şi-a agonisit; fugi de sufletul nesăţios, care a îndrăznit unele ca acestea asupra Învăţătorului. Cel ce eşti spre toţi bun, Doamne, slavă Ţie.

Apoi: Doamne miluieşte(de 40 de ori) şi metanii câte vei putea. După aceasta, zicând aceste stihuri, fii cu luare aminte spre îndreptarea ta.

Tupul Stăpânului vrând să-L primeşti spre hrană,

Fie-ţi frică să nu te arzi, că foc este;

Sângele Lui vrând să-L bei spre Împărtăşire,

Mergi şi cu cei ce te-au mâhnit împacă-te,

Şi aşa îndrăzneşte de ia hrana sfântă.

Vrând să te împărtăşeşti cu Jertfa de Taină,

Cu al Stăpânului Trup făcător de viaţă;

Întru acest chip te roagă cu cutremur:

Rugăciunea întâia, a Sfântului Vasile cel Mare:

Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti izvorul vieţii şi al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută şi nevăzută, Fiul Tatălui celui fără de început, Cel ce eşti împreună-veşnic cu Dânsul şi împreună fără de început, Care pentru bunătatea Ta cea multă, în zilele cele din urmă ai purtat Trup şi Te-ai răstignit şi Te-ai jertfit pentru noi cei nemulţumitori şi nerecunoscători şi cu Sângele Tău ai înnoit firea noastră cea stricată prin păcat, Însuţi Împărate, Cel ce eşti fără de moarte, primeşte şi pocăinţa mea, a păcătosului, şi pleacă urechea Ta către mine şi ascultă graiurile mele, că am greşit, Doamne; greşit-am la cer şi înaintea Ta şi nu sunt vrednic a căuta spre înălţimea slavei Tale. Că am mâniat bunătatea Ta, călcând învăţăturile Tale şi neascultând poruncile Tale. Ci Tu, Doamne, fără răutate fiind, îndelung-răbdător şi mult-Milostiv, nu m-ai dat să pier în fărădelegile mele, în tot chipul aşteptând întoarcerea mea. Că Tu ai zis, Iubitorule de oameni, prin proorocul Tău: „Cu vrere nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu“. Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor Tale, nici nu voieşti pierderea oamenilor, ci vrei ca „toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină“. De aceea nici eu, netrebnicul, deşi sunt nevrednic cerului şi pământului şi acestei vieţi trecătoare, pentru că m-am supus cu totul păcatului şi m-am făcut rob dezmierdărilor şi am necinstit chipul Tău, dar fiind făptura şi zidirea Ta, nu deznădăjduiesc de a mea mântuire. Ci, nădăjduind în milostivirea Ta cea fără de margini, vin către Tine: primeşte-mă deci şi pe mine, Iubitorule de oameni, Hristoase, ca pe desfrânata şi ca pe tâlharul, ca pe vameşul şi ca pe fiul cel pierdut, şi ridică sarcina grea a păcatelor mele, Cel ce ridici păcatul lumii şi tămăduieşti neputinţele oamenilor; Cel ce chemi la Tine pe cei osteniţi şi împovăraţi şi le dai odihnă; Cel ce n-ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi; şi mă curăţeşte de toată întinarea trupului şi a sufletului. Învaţă-mă să săvârşesc sfinţenie întru frica Ta, ca, întru curată mărturisire a cugetului meu primind părticica Sfintelor Tale Taine, să mă unesc cu Sfântul Tău Trup şi Sânge, şi să Te am pe Tine locuind şi petrecând întru mine împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. Aşa, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă împărtăşirea preacuratelor şi de viaţă făcătoarelor Tale Taine, nici să ajung neputincios cu sufletul şi cu trupul, împărtăşindu-mă cu nevrednicie; ci dă-mi, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, ca fără de osândă să primesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre împărtăşirea cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viaţa de veci şi spre răspuns bineprimit la înfricoşătorul Tău scaun de judecată; ca şi eu, dimpreună cu toţi aleşii Tăi, să fiu părtaş bunătăţilor Tale celor nestricăcioase, pe care le-ai gătit, Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care eşti preaslăvit în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Doamne, Dumnezeul meu, ştiu că nu sunt vrednic, nici în stare să Te primesc sub acoperământul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu şi surpat şi nu afli în mine loc potrivit ca să-Ţi pleci capul. Ci, precum din înălţime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te şi acum spre smerenia mea. Şi precum ai binevoit a Te culca în peşteră şi în ieslea necuvântătoarelor, aşa binevoieşte a intra şi în ieslea necuvântătorului meu suflet şi în întinatul meu trup. Şi precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra şi a cina împreună cu păcătoşii în casa lui Simon cel lepros, aşa binevoieşte a intra şi în casa smeritului, leprosului şi păcătosului meu suflet. Şi precum n-ai îndepărtat pe desfrânata cea păcătoasă, cea asemenea mie, care a venit şi s-a atins de Tine, aşa Te milostiveşte şi de mine, păcătosul, care vin şi mă ating de Tine. Şi precum nu Te-ai scârbit de întinata şi necurata ei gură ce Te-a sărutat, aşa nu Te scârbi nici de întinata şi mai necurata mea gură, nici de buzele mele cele necurate şi pângărite, şi de limba mea cea cu totul necurată. Ci să-mi fie mie cărbunele preasfântului Tău Trup şi al scumpului Tău Sânge spre sfinţire şi spre luminare, spre însănătoşirea smeritului meu suflet şi trup, spre uşurarea greutăţii greşelilor mele celor multe, spre pază de toată lucrarea diavolească, spre îndepărtarea şi mutarea răului şi vicleanului meu obicei, spre omorârea patimilor, spre plinirea poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har şi spre dobândirea împărăţiei Tale. Că nu vin la Tine ca un nepăsător, Hristoase Dumnezeule, ci încrezându-mă în bunătatea Ta cea nespusă şi ca nu cumva, prea multă vreme rămânând departe de împărtăşirea Ta, să fiu prins de lupul cel înţelegător. Pentru aceasta mă rog Ţie, Cel ce singur eşti sfânt, Stăpâne: Sfinţeşte-mi sufletul şi trupul, mintea şi inima, rărunchii şi măruntaiele; înnoieşte-mă tot şi înrădăcinează frica de Tine întru mădularele mele şi sfinţenia Ta fă-o neştearsă dintru mine. Şi-mi fii mie ajutător şi folositor, îndreptând în pace viaţa mea şi învrednicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, cu sfinţii Tăi, pentru rugăciunile şi mijlocirile Preacuratei Maicii Tale şi ale slujitorilor Tăi celor fără de trup, ale preacuratelor puteri şi pentru ale tuturor sfinţilor, care din veac au bineplăcut Ţie. Amin.

Rugăciunea a treia, a Sfântului Simeon Metafrastul:

Doamne, Cel ce singur eşti curat şi fără stricăciune, Care pentru nespusa milostivire a iubirii de oameni ai luat toată firea noastră din curatele şi fecioreştile sângiuri ale celei ce mai presus de fire Te-a născut pe Tine, cu venirea dumnezeiescului Duh şi cu bunăvoirea Tatălui celui de-a pururea veşnic, Hristoase Iisuse, înţelepciunea lui Dumnezeu, pacea şi puterea; Cel ce ai primit cu trupul Tău patimile cele de viaţă făcătoare şi mântuitoare: crucea, piroanele, suliţa, moartea, omoară-mi patimile cele trupeşti, care îmi strică sufletul. Cel ce cu îngroparea Ta ai prădat împărăţia iadului, îngroapă îndemnurile mele cele viclene, prin gânduri bune, şi risipeşte duhurile cele viclene. Cel ce cu Învierea Ta cea de a treia zi şi de viaţă purtătoare ai ridicat pe strămoşul cel căzut, ridică-mă şi pe mine, cel ce am alunecat în păcat, punându-mi înainte chipuri de pocăinţă. Cel ce cu preaslăvită înălţarea Ta la cer ai îndumnezeit trupul pe care l-ai luat şi l-ai cinstit cu şederea de-a dreapta Tatălui, învredniceşte-mă, prin împărtăşirea Sfintelor Tale Taine, să dobândesc partea cea de-a dreapta a celor mântuiţi. Cel ce prin pogorârea Mângâietorului Duh ai făcut pe sfinţii Tăi ucenici vase cinstite, arată-mă şi pe mine a fi locaş al venirii Lui. Cel ce vei veni iarăşi să judeci toată lumea întru dreptate, binevoieşte să Te întâmpin şi eu pe nori pe Tine, Făcătorul şi Judecătorul meu, împreună cu toţi sfinţii Tăi, ca neîncetat să Te slăvesc şi să Te laud pe Tine împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a patra, a Sfântului Simeon Metafrastul:

Precum voi sta înaintea înfricoşătorului şi nefăţarnicului Tău scaun de judecată, Hristoase Dumnezeule, primind întrebare şi dând răspuns de relele ce am făcut, aşa şi astăzi, mai înainte de a sosi ziua osândirii mele, stând la sfântul Tău altar, înaintea Ta şi înaintea înfricoşătorilor şi sfinţilor Tăi îngeri, fiind înduplecat de mărturia cugetului, pun înainte faptele mele cele rele şi fărădelegile, dându-le pe faţă şi vădindu-le. Ci vezi, Doamne, smerenia mea şi-mi iartă toate păcatele; vezi că fărădelegile mele s-au înmulţit mai mult decât perii capului meu. Căci ce rău n-am săvârşit? Ce păcat n-am făcut? Ce rău nu am închipuit în sufletul meu? Că iată şi cu faptele am făcut desfrânare şi preadesfrânare, mândrie, trufie, batjocură, defăimare, vorbă deşartă, înfierbântare la râs, beţie, lăcomie a pântecului, mâncare fără măsură, răutate, pizmă, iubire de argint, iubire de avuţie, cămătărie, iubire de mine însumi, iubire de mărire, hrăpire, nedreptate, agonisire de ruşine, invidie, grăire de rău, fărădelege; toate simţirile şi toate mădularele mi le-am întinat şi le-am stricat şi de nici o treabă le-am făcut, ajungând cu totul sălaş diavolului. Şi ştiu, Doamne, că fărădelegile mele au covârşit capul meu, dar mulţimea îndurărilor Tale este neasemănată şi mila bunătăţii Tale cea fără de răutate este nespusă şi nu este nici un păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta, preaminunate Împărate, fără de răutate Doamne, fă minunate milele Tale spre mine, păcătosul; arată-mi puterea bunătăţii Tale, arată-mi tăria milostivirii Tale celei îndurate şi mă primeşte pe mine, păcătosul, cel ce mă întorc; primeşte-mă cum ai primit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul şi pe desfrânata. Primeşte-mă pe mine, cel ce peste măsură Ţi-am greşit şi cu cuvântul şi cu fapta şi cu pofta cea fără cale şi cu gândul cel dobitocesc. Şi precum ai primit pe cei ce au venit în al unsprezecelea ceas, care nimic vrednic n-au lucrat, aşa mă primeşte şi pe mine, păcătosul; că mult am greşit şi m-am spurcat şi am scârbit Duhul Tău cel Sfânt şi am mâniat milostivirea Ta cea iubitoare de oameni, cu lucrul, cu cuvântul şi cu gândul, noaptea şi ziua, pe faţă şi într-ascuns, cu voie şi fără de voie.

Şi ştiu că vei pune înaintea mea păcatele mele în acelaşi chip în care le-am făcut şi mă vei întreba de cele ce cu ştiinţă, fără de iertare, am greşit. Ci, Doamne, nu cu judecata Ta cea dreaptă nici cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă pedepseşti. Miluieşte-mă, Doamne, că nu sunt numai neputincios, ci şi zidirea Ta sunt. Că Tu, Doamne, ai întărit peste mine mâna Ta, dar eu am făcut răutate înaintea Ta. Ţie Unuia am greşit; dar Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Că de vei căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea să-Ţi stea înainte. Că eu sunt adâncul păcatului şi nu sunt vrednic nici în stare a căuta şi a privi înălţimea cerului, din pricina mulţimii păcatelor mele celor fără de număr; că toate lucrurile rele, închipuirile şi meşteşugirile diavoleşti, toată răutatea iadului, îndemnurile spre păcat, dezmierdările şi alte patimi nenumărate n-au lipsit de la mine. Cu ce fel de păcate nu m-am stricat? De care rele n-am fost prins? Tot păcatul l-am făcut, toată desfătarea neiertată am lăsat-o să intre în sufletul meu. Netrebnic m-am făcut înaintea Ta, Dumnezeul meu, şi înaintea oamenilor. Cine mă va ridica pe mine, cel ce am căzut întru atâtea păcate rele? Doamne, Dumnezeul meu, spre Tine nădăjduiesc. De mai este pentru mine nădejde de mântuire, de biruieşte iubirea Ta de oameni mulţimea fărădelegilor mele, fii mie Mântuitor şi după îndurările şi milele Tale slăbeşte, lasă, iartă-mi toate câte Ţi-am greşit; că s-a umplut de multe rele sufletul meu şi nu aflu întru mine nădejde de mântuire. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi să nu-mi răsplăteşti după faptele mele, ci întoarce-mă, sprijineşte-mă, izbăveşte sufletul meu de relele ce au crescut într-însul şi de agonisirile lui cele cumplite. Miluieşte-mă pentru mila Ta, ca acolo unde s-a înmulţit păcatul să prisosească harul Tău, şi să Te laud şi să Te slăvesc în toate zilele vieţii mele. Că Tu eşti Dumnezeul celor ce se pocăiesc şi Mântuitorul celor ce greşesc şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a cincia, a Sfântului Ioan Damaschin:

Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai puterea să ierţi păcatele oamenilor, ca un bun şi iubitor de oameni, treci cu vederea toate greşelile mele cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, şi mă învredniceşte ca, fără de osândă, să mă împărtăşesc cu dumnezeieştile, preaslăvitele, preacuratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine, nu spre osândă, nici spre adăugirea păcatelor, ci spre curăţie şi sfinţire şi spre dobândirea vieţii şi împărăţiei ce va să fie, spre zid şi ajutor, spre izgonirea celor potrivnici şi spre pierderea greşelilor mele celor multe; că Tu eşti Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a şasea, a Sfântului Vasile cel Mare:

Ştiu, Doamne, că întru nevrednicie mă împărtăşesc cu preacuratul Tău Trup şi cu scump Sângele Tău, şi vinovat sunt, şi osândă mie însumi mănânc şi beau, neputându-mi da seama, precum se cuvine, de Trupul şi Sângele Tău, Hristoase, Dumnezeul meu. Ci, îndrăznind spre îndurările Tale, mă apropii de Tine, Cel ce ai zis: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, întru Mine rămâne şi Eu întru dânsul“. Deci, milostiveşte-Te, Doamne, şi nu mă pedepsi pe mine, păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta. Şi să-mi fie mie Sfintele Tale Taine spre tămăduire şi curăţire, spre luminare şi pază, spre mântuirea şi sfinţirea sufletului şi a trupului, spre izgonirea a toată nălucirea, a faptei celei rele şi a lucrării diavoleşti care se lucrează cu gândul întru mădularele mele, spre îndrăznirea şi dragostea către Tine, spre îndreptarea şi întărirea vieţii, spre înmulţirea faptei celei bune şi a desăvârşirii, spre plinirea poruncilor şi spre împărtăşirea cu Sfântul Duh, ca merinde pentru viaţa de veci şi spre răspuns bine primit la înfricoşătorul Tău scaun de judecată, iar nu spre certare sau spre osândă.

Rugăciunea a şaptea, a Sfântului Simeon Noul Teolog:

Din buze întinate, din inimă pângărită, din limbă necurată, din suflet spurcat, primeşte-mi rugăciunea, Hristoase al meu, şi neînlăturându-mi nici cuvintele, nici obişnuinţele, nici neruşinarea, dă-mi mie a grăi cu îndrăzneală cele ce voiesc, Hristoase al meu, şi mai vârtos mă şi învaţă ce mi se cuvine a face şi a grăi. Greşit-am mai mult decât desfrânata, care, aflând unde sălăşluieşti cumpărând mir, cu îndrăzneală a venit să ungă picioarele Tale, ale Stăpânului meu Hristos şi Dumnezeul meu. Cum pe aceea ce s-a apropiat din inimă, n-ai alungat-o, nici de mine nu Te scârbi, Cuvântule, ci dă-mi să ţin şi să sărut picioarele Tale şi cu izvor de lacrimi, precum cu nişte mir de mult preţ, cu îndrăzneală să le ung. Spală-mă cu lacrimile mele, curăţeşte-mă cu ele, Cuvântule. Iartă-mi greşelile şi dă-mi îndreptare. Ştii mulţimea răutăţilor mele, ştii şi bubele mele şi rănile mi le vezi, dar şi credinţa mi-o ştii, voinţa mi-o vezi şi suspinele mi le auzi. Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Făcătorul şi Izbăvitorul meu, nici picătura de lacrimi, nici din picătură vreo parte. Cele încă nesăvârşite de mine le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta se află scrise şi cele încă nefăcute de mine. Vezi-mi smerenia, vezi-mi osteneala câtă este şi toate păcatele mi le iartă, Dumnezeule a toate; încât, cu inimă curată, cu gândul înfricoşat şi cu sufletul smerit să mă împărtăşesc cu Tainele Tale cele preacurate şi preasfinte, cu care se îndumnezeieşte şi se face viu tot cel ce mănâncă şi bea din ele cu inimă curată; că Tu ai zis, Stăpânul meu: „Tot cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, întru Mine rămâne şi Eu întru dânsul“. Întru totul adevărat este cuvântul Stăpânului şi Dumnezeului meu, că cel ce se împărtăşeşte cu Darurile cele dumnezeieşti şi îndumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce eşti din Lumina cea cu trei străluciri Care luminează lumea. Deci, pentru ca să nu rămân singur, fără Tine, Dătătorule de viaţă, suflarea mea, viaţa mea, bucuria mea, mântuirea lumii, pentru aceasta m-am apropiat de Tine, precum vezi, cu lacrimi şi cu sufletul umilit. Mă rog să iau izbăvire de greşelile mele şi să mă împărtăşesc fără de osândă cu Tainele Tale cele dătătoare de viaţă şi fără prihană, ca Tu să rămâi, precum ai zis, cu mine, cel de trei ori ticălos, şi să nu mă răpească cu vicleşug înşelătorul, aflându-mă depărtat de harul Tău, şi astfel, lăsându-mă eu înşelat, să mă depărteze şi de îndumnezeitoarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad înaintea Ta şi cu căldură strig către Tine: Precum pe fiul cel pierdut şi pe desfrânata, care au venit la Tine, i-ai primit, aşa mă primeşte şi pe mine, desfrânatul şi spurcatul, Milostive, care cu suflet umilit vin acum la Tine. Ştiu, Mântuitorule, că altul ca mine n-a greşit Ţie, nici a făcut faptele pe care le-am făcut eu. Dar şi aceasta ştiu, că mărimea greşelilor mele şi mulţimea păcatelor mele nu covârşesc răbdarea cea multă a Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oameni cea înaltă; ci pe cei ce fierbinte se pocăiesc, cu mila îndurării îi curăţeşti şi îi luminezi şi cu lumina îi uneşti, părtaşi Dumnezeirii Tale făcându-i fără pizmuire; şi – lucru străin de gândurile îngereşti şi omeneşti – adeseori vorbeşti cu ei ca şi cu nişte prieteni ai Tăi adevăraţi. Acestea mă fac îndrăzneţ, acestea îmi dau aripi, Hristoase al meu, şi punându-mi nădejdea în multele Tale binefaceri faţă de noi, bucurându-mă şi cutremurându-mă, cu focul mă împărtăşesc, iarbă uscată fiind eu, şi – străină minune! – mă răcoresc nears, ca rugul de demult, care, aprins fiind, nu se mistuia. Pentru aceasta, cu gând mulţumitor şi cu mulţumitoare inimă, cu mulţumitoare mădulare ale sufletului şi ale trupului meu mă închin şi Te măresc şi Te preaslăvesc pe Tine, Dumnezeul meu, Cel ce cu adevărat eşti binecuvântat, acum şi în veci. Amin.

Rugăciunea a opta, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Dumnezeule, slăbeşte, lasă, iartă-mi toate greşelile câte Ţi-am greşit cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul, cu voie sau fără voie, cu ştiinţă sau cu neştiinţă, toate mi le iartă ca un bun şi de oameni iubitor. Şi pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tăi îngeri, ale sfintelor puteri şi ale tuturor sfinţilor care au bineplăcut Ţie din veac, binevoieşte ca fără osândă să primesc sfântul şi preacuratul Tău Trup şi scumpul Tău Sânge spre tămăduirea sufletului şi a trupului şi spre curăţirea gândurilor mele celor rele. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a noua, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Nu sunt vrednic, Stăpâne Doamne, să intri sub acoperământul sufletului meu, ci de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei să locuieşti întru mine, îndrăznind mă apropii. Porunceşte-mi şi voi deschide uşile pe care Tu Însuţi le-ai zidit, şi intră cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intră şi luminează cugetul meu cel întunecat. Şi cred că aceasta vei face: că n-ai îndepărtat pe desfrânata care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vameşul care s-a pocăit nu l-ai alungat, nici pe tâlharul care a cunoscut împărăţia Ta nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul Pavel care s-a pocăit nu l-ai lăsat cum era; ci pe toţi, care cu pocăinţă au venit la Tine, i-ai rânduit în ceata prietenilor Tăi, Cel ce singur eşti binecuvântat totdeauna, acum şi în vecii nesfârşiţi. Amin.

Rugăciunea a zecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, slăbeşte, lasă, milostiveşte-Te şi-mi iartă mie, păcătosului, netrebnicului şi nevrednicului robului Tău, căderile în păcat, smintelile şi greşelile mele toate, câte am păcătuit faţă de Tine, din tinereţile mele până în ziua şi în ceasul de acum, fie cu ştiinţă, fie din neştiinţă, cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul, cu cugetul, cu deprinderile şi cu toate simţurile mele. Şi, pentru rugăciunile celei ce fără de prihană Te-a născut, ale Preacuratei şi pururea Fecioarei Maria, Maica Ta, singura mea nădejde neînfruntată, ocrotitoare şi izbăvitoare, învredniceşte-mă ca fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viaţă făcătoarele şi înfricoşătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, spre sfinţire, spre luminare, spre tărie, spre vindecare şi spre sănătatea sufletului şi a trupului şi spre ştergerea şi pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor şi a deprinderilor mele celor rele şi a nălucirilor de noapte de la duhurile cele viclene şi întunecate. Că a Ta este împărăţia şi puterea, slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a unsprezecea, a Sfântului Ioan Damaschin:

Înaintea uşilor casei Tale stau şi de gândurile cele rele nu mă depărtez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Care ai îndreptat pe vameşul şi ai miluit pe cananeanca şi ai deschis tâlharului uşile raiului, deschide-mi şi mie îndurările iubirii Tale de oameni şi mă primeşte pe mine, cel ce vin şi mă ating de Tine, ca pe desfrânata şi pe cea cu scurgerea de sânge. Că aceasta, atingându-se de marginea hainei Tale, cu uşurinţă a luat tămăduire, iar aceea, cuprinzând preacuratele Tale picioare, a dobândit dezlegare de păcate. Iar eu, netrebnicul, întreg Trupul Tău cutezând a-L primi, să nu fiu ars, ci mă primeşte ca şi pe dânsele şi-mi luminează simţirile cele sufleteşti, arzând nelegiuirile păcatelor mele, pentru rugăciunile celei ce fără de sămânţă Te-a născut şi pentru ale puterilor cereşti, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a douăsprezecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Cred de asemenea, că acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este însuşi scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie: Miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu fapta, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, şi mă învredniceşte ca fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci. Amin.

Deci, mergând să te împărtăşeşti, să zici în taină aceste stihuri ale Sfântului Simeon Metafrastul:

Iată, mă apropii de sfânta împărtăşire.

Şi împărtăşindu-mă, Doamne, să nu mă arzi,

Că Tu eşti foc şi arzi pe cei nevrednici;

Ci, curăţeşte-mă de toată întinarea.

Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi Taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta.

După aceea, stihurile acestea:

Sângele cel îndumnezeitor privind, înspăimântează-te, omule,

Că foc este şi arde pe cei nevrednici.

Dumnezeiescul Trup mă îndumnezeieşte şi mă hrăneşte,

Îmi îndumnezeieşte sufletul şi-mi hrăneşte minunat mintea.

Îndulcitu-m-ai cu dorul Tău, Hristoase, şi m-ai schimbat cu dumnezeiasca Ta dragoste; ci arde cu focul cel fără de materie păcatele mele şi mă învredniceşte a mă sătura de desfătarea care este întru Tine, ca de amândouă veselindu-mă, să slăvesc, Bunule, venirea Ta.

Întru strălucirile sfinţilor Tăi cum voi intra eu, nevrednicul? Că de voi îndrăzni să intru în cămară, haina mă vădeşte, că nu este de nuntă, şi voi fi legat şi lepădat de îngeri. Ci curăţeşte, Doamne, întinarea sufletului meu şi mă mântuieşte, ca un iubitor de oameni.

Stăpâne, Iubitorule de oameni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă Sfintele acestea, pentru că sunt nevrednic, ci spre curăţirea şi sfinţirea sufletului şi a trupului şi spre arvunirea vieţii şi a împărăţiei ce va să vie. Iar mie bine-mi este a mă lipi de Dumnezeu şi a pune în Domnul nădejdea mântuirii mele.

Apoi:

Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi Taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta.

Amin.

Acatist pentru chemarea Milei lui Dumnezeu (Acatist de pocăință către Dumnezeu Tatăl)

Condacul 1

Doamne Dumnezeule Tată, Cel ce ai zidit toate cele sunt văzute și nevăzute, Tu cu nemărginita Ta bunătate ai zis: ”Sa fie Lumină!” și Lumina ai despățit-o de întuneric; Tu L-ai făcut pe om după Chipul și Asemănarea Ta dar căzând el din Rai nu l-ai părăsit ci ai întins Mâna și l-ai ridicat la Cer prin jertfa Fiului Tău Iisus Hristos; pe Tine Te chemăm în acest ceas de ultimă pocăință și Te rugăm cu lacrimi: Fie, Tată, Mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine!

Icosul 1

Celui ce privește din Înaltul Cerului toate faptele și gândurile noastre, Acelui Îi cântă Serafimii iar Tronurile Îl poartă pe Scaunul de foc al Judecății Sale. Vremea se apropie, urmele se văd, duhurile răului s-au întețit, cui ne vom lăsa în grijă? Cine ne va apăra, dacă nu Cel Căruia Îi strigăm:

Dumnezeule Tatăl nostru, multe sunt păcatele noastre;

Dumnezeule Tatăl nostru, greșelile s-au înmulțit peste măsură;

Dumnezeule Tatăl nostru, popoarele Te-au uitat: Tu nu ne uita pe noi;

Dumnezeule Tatăl nostru, mulți nu-și mai amintesc de Tine: Tu caută-ne;

Dumnezeule Tatăl nostru, ne-am rătăcit inima de Tine: Tu gasește-ne iar;

Fie, Tată, Mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine!

Condacul 2

Inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi, dar greu ne întoarcem la pocăință! Genunchii nu mai caută pământul pentru a se uni sufletul în rugăciune cu Tine, Tată, mintea zboară peste tot căutând a sa glorie, nu slava Ta, și răceala a cuprins inima care, dacă ar putea alege, ar fugi spre tihna de a fii încălzită de bucuria împărtășirii veșnice cu Harul Tău: Aliluia!

Icosul 2

Ne-ai dat libertare, Dumnezeule, și ce am făcut cu ea? Unde s-au dus anii de trăiri, de fapte, de gânduri, de cuvinte? Unde ne este sufletul, cum stau mâinile separate în loc sa se unească în rugăciune, ce rostesc buzele în loc să-Ți cânte Ție psalmi, ce privesc ochii noștri în loc să contemple măreția Ta și să fie martori minunilor pe care le faci celor care Te cheamă:

Dumnezeule Tatăl nostru, ologi suntem sufletește;

Dumnezeule Tatăl nostru, am cheltuit toată averea în deșert;

Dumnezeule Tatăl nostru, am rămas goi că am ales rătăcirea;

Dumnezeule Tatăl nostru, setea de Tine ne-a dus în pragul morții;

Dumnezeule Tatăl nostru, foamea de Har ne-a topit carnea de pe trup;

Dumnezeule Tatăl nostru, suntem muți de necazuri și ispitiri;

Fie, Tată, Mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine!

Condacul 3

Ne-ai lăsat să umblăm după voia cugetelor noastre, căci nu ai pus îngrădire omului ca el să Te caute din prinosul inimii lui, dar iată că ne-am făcut toți fii risipitori în loc să alegem să fim fii ai Legii Iubirii, și sufletul plânge și plânge nemângâiat ca Adam ce risipise odinioară darul de a se împărtăși cu Tine în veci, și nu mai știm altă alinare decât la Tine: Aliluia!

Icosul 3

Umblând prin pustiul patimilor și al păcatelor, greu ne atârnă de gât piatra osândirii, și multe pericole ne urmăresc: molima e flămândă să înghită tot ce nu e sfânt, pământul se cutremură, foametea ne macină trupurile, războiul se întinde ca pânza de paianjăn, iar moartea pândește din umbra întunericului.

Dumnezeule Tatăl nostru, nu ne da pieirii pentru păcatele noastre;

Dumnezeule Tatăl nostru, adu-ne în turma Ta;

Dumnezeule Tatăl nostru, izbăvește sufletul nostru de gheenă;

Dumnezeule Tatăl nostru, noi spre Mila Ta nădăjduim;

Dumnezeule Tatăl nostru, mântuiește-ne pentru mare Mila Ta;

Dumnezeule Tatăl nostru, bun și drept Ești Tu, îndreaptă-ne spre Tine;

Fie, Tată, Mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine!

Condacul 4

Ca odinioară fiul cel risipitor, așa ne-am agonisit amărăciune singuri plecând după voia noastră în deșertul patimilor și al desfătărilor, până când tolba sufletului s-a golit de tot, rămânând fără merindele cele ce deschid drumul spre mântuire, și iată cum rătăcim fără a ști ce aduce ziua de mâine, înfricoșați de orice fiindcă nu Te avem pe Tine, Tată, ca sprijin necontenit: Aliluia!

Icosul 4

Trezindu-ne din desfătări, am văzut ca suntem ca un smochin neroditor care își așteaptă vremea să fie arunca, căci nu am adunat nici fapte de milostenie, nici post, nici smerenie, dar alergăm la Tatăl nostru și cu ultimele puteri Îl rugăm:

Dumnezeule Tatăl nostru, nu avem ce să-Ți dăm decât inima noastră;

Dumnezeule Tatăl nostru, nici aceea nu e vrednică, fiind plină de necurății;

Dumnezeule Tatăl nostru, dar pune Mâinile Tale pe capul nostru;

Dumnezeule Tatăl nostru, și ne iartă păcatele, că mult Ți-am greșit;

Dumnezeule Tatăl nostru, la cer și înaintea Ta nu suntem vrednici de mântuire;

Dumnezeule Tatăl nostru, însă credem că Tu, Cel plin de Iubire, ne vei ierta;

Fie, Tată, Mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine!

Condacul 5

Spre Mila Ta nădăjduim căci ne întoarcem Acasă în sânul Tatălui nostru, cu haina sufletului zdențuită de suferință, cu inima făcută răni de spinii nepăsării, dar cu mâinile adunate în rugăciune Te rugăm să ne primești înapoi să ne împărtășim de Bunătatea Ta: Aliluia!

Icosul 5

Toată căile tale, Tată, sunt milă și adevăr pentru cei ce caută așezâmântul și mărturiile Tale, la fel și noi ne dorim să intrăm pe calea Ta care e îngustă dar duce la lărgimea bucuriei veșnice și Te strigăm:

Dumnezeule Tatăl nostru, înmulțește Mila Ta spre noi;

Dumnezeule Tatăl nostru, multe sunt bătăile celor păcătoși;

Dumnezeule Tatăl nostru, mânia Ta cu dreptate ai pornit-o împotriva noastră;

Dumnezeule Tatăl nostru, drept Ești Tu când vei judeca;

Dumnezeule Tatăl nostru, cu lacrimi Te rugăm:  mântuiește sufletele noastre din nevoi;

Dumnezeule Tatăl nostru, nu ne lăsa în mâinile vrăjmașilor noștri;

Fie, Tată, Mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine!

Condacul 6

Ca o casă pustiită fiind sufletul nostru, s-au pornit furii să ne prade, căci unde e ușa deschisă cetatea e cucerită de cei vicleni care caută doar o mică crăpătură pentru a lovi, îmbolnăvi și omorâ, și cu ultimele puteri strigăm Tatălui nostru: miluiește-ne! Și inima tresaltă plină de speranță: Aliluia!

Icosul 6

Suntem bolnavi de neiubire, de întristare, de nerodire, trupul nostru s-a făcut batjocură diavolilor, mintea se învoiește de îndată la păcat, inima se îndulcește cu patima, suntem ca un turn ce stă să se prăbușească fiindcă apele l-au înconjurat și furtura îl viscolește, dar nu ne lăsa, Părinte, caut spre noi și acoperă-ne cu Aripile Bunătății Tale, iar noi Te chemăm:

Dumnezeule Tatăl nostru, Tu Ești întărirea și salvarea noastră;

Dumnezeule Tatăl nostru, punem început bun: Tu vino și ne ajută să rămânem pe cale;

Dumnezeule Tatăl nostru, ne pocăim adânc: Tu alungă ispitele;

Dumnezeule Tatăl nostru, plângem nemângâiați că Te-am suparat: iartă-ne, Părinte, iartă-ne;

Dumnezeule Tatăl nostru, privește spre cei ce Te strigăm: Tu Ești Tatăl nostru și la Tine alergăm;

Dumnezeule Tatăl nostru, deschide brațele milostivirii Tale spre noi;

Fie, Tată, Mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine!

Condacul 7

Bun și drept Ești, Doamne, și pentru aceasta lege vei pune celor ce greșesc în cale. Ne-ai dat Legea Ta, Tată, dar noi am nesocotit-o și uite cum am ajuns: îndepărtați de Tine, în pragul morții sufletești și trupești, bolnavi și singuri, suntem un Adam ce s-a izgonit singur din Rai fiiindcă nu știa să-și vadă păcatul, dar plângem ca Adam și ne rugăm: primește-ne, Dumnezeule, înapoi, ca să Te slăvim în veci: Aliluia!

Icosul 7

Dar Tu nu ai lăsat neamul omenesc să stea veșnic în moarte, trimițându-L pe Fiul Tău Unul Născut care s-a jertfit ca noi să trăim, iar noi Te rugăm, Tată, trimite și acum bunăvoința Ta asupra noastră și nu ne lăsa în mâinile vrăjmașilor, ca să ne bucurăm de mântuirea Ta și să te chemăm:

Dumnezeule Tatăl nostru, dacă ne prăpădim, cum vom vesti din mormânt Milele Tale?

Dumnezeule Tatăl nostru, cine Îți va cânta Psalmi?

Dumnezeule Tatăl nostru, ne-ai zidit ca să Te slăvim: cine Te va cinsti după măsură?

Dumnezeule Tatăl nostru, cine va povesti minunile Tale?

Dumnezeule Tatăl nostru, cine va vorbi despre Tine neamurilor ce vor veni?

Dumnezeule Tatăl nostru, toate acestea dorim să le facem: dă-ne viață și noi ți-o vom închina Ție;

Fie, Tată, Mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine!

Condacul 8

Nenumărate sunt minunile pe care Domnul Iisus Hristos le-a făcut pe pământ, nenumărate sunt faptele de credință pe care Sfinții le-au făcut de-a lungul veascurilor, și totuși greu credem cele ce sunt mai firești decât firescul fiindcă nu gândim cu inima ci cu rațiunea, fără a ne încredința purtării Tale de grijă, Tată, și ne pierdem în judecata veacului celui din urmă, când oamenii cu greu Te mai cheamă: Aliluia!

Icosul 8

Și totuși, Doamne, așa cum Toma a atins coasta Fiului Tău spre încredințarea celor ce s-au petrecut, așa și Tu dă-ne darul credinței să nu ne îndoim nici măcar o clipă de Tine, că Tu ești Părintele Iubitor al celor care Te roagă:

Dumnezeule Tatăl nostru, coboară din Cer minunile Tale către noi;

Dumnezeule Tatăl nostru, să fie aceasta spre încredințarea celor îndoilenici;

Dumnezeule Tatăl nostru, deschide ochii sufletului ca să te putem primi cum se cuvine;

Dumnezeule Tatăl nostru, cine poate sta drept în fața Ta?

Dumnezeule Tatăl nostru, judecă-ne cu Milă, nu cu dreptate;

Dumnezeule Tatăl nostru, primește jertfa aceasta ca ardere de tot spre iertarea a nevredniciei noastre;

Fie, Tată, Mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine!

Condacul 9

Trimițând Duhul cel Sfânt în ziua Cincizecimii, ai împlinit prorociile și ai adus pe pământ bunăvoința Ta, Părinte, și stând cu Fiul Tău Iisus Hristos Înălțat de-a Dreapta Ta în Ceruri, asculți aceste cuvinte de pocăință și de iubire: Aliluia!

Icosul 9

Trimite, Tată, Duhul Tău cel Sfânt asupra popoarelor care Te cunosc dar Te-au uitat, asupra popoarelor care Te-au cunoscut dar S-au îndepărtat de tine prin erezii, asupra popoarelor care nu Te-au cunoscut niciodată dar care Te caută fără să știe, să se umple pământul de Tine ca toți într-un glas să ne rugăm:

Dumnezeule Tatăl nostru, fie ca toți oamenii să fie credincioși în adevărata credință;

Dumnezeule Tatăl nostru, fie ca Împărăția Ta să se sălășluiască în fiecare om;

Dumnezeule Tatăl nostru, fie ca iertarea Ta să ne învăluie pe toți cu brațele Tale Părintești;

Dumnezeule Tatăl nostru, fă din popoarele toate glasuri care să Te laude numai pe Tine;

Dumnezeule Tatăl nostru, luminează fiecare inimă în rugăciune;

Dumnezeule Tatăl nostru, crește în noi amintirea de Tine și dorința de mântuire;

Fie, Tată, Mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine!

Condacul 10

Iată securea stă la rădăcina pomului și tot pomul care nu face roade se va tăia și se va arunca în foc! Cutremurătoare vorbe dar cât adevăr înțelegem din ele când ne dăm seama că pomul fără roade suntem noi, care am răstălmăcit Voia Ta, Tată, și am alergat după himere care ne-au îndepăartat de Rai: Aliluia!

Icosul 10

Dar ne învață Sfântul Siluan: ”ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui”, așa încât alergăm să primim botezul pocăinței, Părinte, fiindcă Tu ne aștepți să ne întoarcem și să fim vii, și din aceasta ne luăm puterea de a ne lupta cu noi înșine pentru a ajunge la Tine și cu glasuri pline de umilință ne rugăm:

Dumnezeule Tatăl nostru, ne temem dar nu deznădăjduim;

Dumnezeule Tatăl nostru, știm că nu putem scăpa de propriile fapte;

Dumnezeule Tatăl nostru, dar alergăm la Spovedanie să ne vindecăm;

Dumnezeule Tatăl nostru, dă-ne conștiința păcatului;

Dumnezeule Tatăl nostru, arată-ne cum trebuie să fim;

Dumnezeule Tatăl nostru, curățește haina noastră de nuntă;

Fie, Tată, Mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine!

Condacul 11

Îți vom cânta, Părinte, că mult bine ne-ai făcut, și îți vom slăvi numele de acum și până în veac, fiindcă Tu ai răbdarea Celui ce mult iubește și nu ne-ai dat morții ci ne-ai așteptat să ne trezim din rătăcire și ne-ai deschis mintea să înțelegem tainele Tale, așa încât să Te putem chema în rugăciune: Aliluia!

Icosul 11

Mult a așteptat Avram împlinirea promisiunii Tale, mult a stat Moise în pustiu până i-ai arătat unde este pământul făgădinței, fiindcă Tu niciodată nu dai un dar decât dacă firea omului s-a înnoit suficient pentru a-l putea primi. Noi credem și mărturisim că ne vei da cele rânduite din Cer pentru noi atunci când vom fi vrednici, și Te cinstim:

Dumnezeule Tatăl nostru, schimbă-ne pe noi cu Tine;

Dumnezeule Tatăl nostru, intră în cămara sufletului nostru;

Dumnezeule Tatăl nostru, spală necurăția ce zace în noi;

Dumnezeule Tatăl nostru, vino și rămâi pentru totdeauna;

Dumnezeule Tatăl nostru, așează-te în noi și fă-Ți locaș sfințit;

Dumnezeule Tatăl nostru, nu ne părăsi în veci;

Fie, Tată, Mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine!

Condacul 12

Mila Ta ne va urma în toate zilele vieții, Părinte, ca să locuim în casa Ta întru lungime de zile, și pocăindu-ne și cerând iertare nădăjduim în a primi mântuirea celor care Te slăvesc: Aliluia!

Icosul 12

La Tine este izvorul vieții, Tată, și întru lumina Ta vom vedea Lumina, căci doar Cel care a făcut Lumina poate dărui celor care cu recunoștință strigă:

Dumnezeule Tatăl nostru, nu ne lipsi de Mila Ta din neam în neam;

Dumnezeule Tatăl nostru, izbăvește sufletul nostru din iadul cel mai de jos;

Dumnezeule Tatăl nostru, credem că Tu ești Părintele nostru;

Dumnezeule Tatăl nostru, Mila Ta să vină peste noi;

Dumnezeule Tatăl nostru, dă-ne a ne împărtăși cu Sfintele Taine, spre viața de veci;

Dumnezeule Tatăl nostru, primește această rugăciune și fie ca Mila si adevărul să se unească iar dreptatea si pacea să își dea sărutul binecuvântat;

Fie, Tată, Mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine!

Condacul 13

Dumnezeule și Părinte al Luminilor, Tatăl nostru cel Ceresc, nu ne da pieirii pentru păcatele noastre ci adu-ne înapoi în turma Ta ca să Te slăvim în veci; luminează popoarele să vină la adevărat credință și nu prăpădi popoarele, fiindcă noi la Tine nădăjduim și pe Tine Te chemăm să ne miluiești și să ne mântuiești, ca primind bucuria celor veșnice să Îți cântăm cu Îngerii din Rai: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Celui ce privește din Înaltul Cerului toate faptele și gândurile noastre, Acelui Îi cântă Serafimii iar Tronurile Îl poartă pe Scaunul de foc al Judecății Sale. Vremea se apropie, urmele se văd, duhurile răului s-au întețit, cui ne vom lăsa în grijă? Cine ne va apăra, dacă nu Cel Căruia Îi strigăm:

Dumnezeule Tatăl nostru, multe sunt păcatele noastre;

Dumnezeule Tatăl nostru, greșelile s-au înmulțit peste măsură;

Dumnezeule Tatăl nostru, popoarele Te-au uitat: Tu nu ne uita pe noi;

Dumnezeule Tatăl nostru, mulți nu-și mai amintesc de Tine: Tu caută-ne;

Dumnezeule Tatăl nostru, ne-am rătăcit inima de Tine: Tu gasește-ne iar;

Fie, Tată, Mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine!

Condacul 1

Doamne Dumnezeule Tată, Cel ce ai zidit toate cele sunt văzute și nevăzute, Tu cu nemărginita Ta bunătate ai zis: ”Sa fie Lumină!” și Lumina ai despățit-o de întuneric; Tu L-ai făcut pe om după Chipul și Asemănarea Ta dar căzând el din Rai nu l-ai părăsit ci ai întins Mâna și l-ai ridicat la Cer prin jertfa Fiului Tău Iisus Hristos; pe Tine Te chemăm în acest ceas de ultimă pocăință și Te rugăm cu lacrimi: Fie, Tată, Mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine!

Doamne miluieste (de 40 de ori)

Psalmul 50:

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței. Amin.

Rugăciune pentru chemarea Milei lui Dumnezeu:

Doamne, Cel singur bogat în milă, Care din îndurările bunătăţii Tale Te pleci spre rugăciunile noastre ale păcătoşilor şi ale nevrednicilor Tăi robi; Cel care întocmeşti şi chiverniseşti toate spre folosul nostru; Care cu purtarea Ta de grijă cea înţeleaptă ocârmuieşti viaţa noastră şi în tot chipul doreşti mântuirea noastră; Cel care din fire eşti îndelung‑Răbdător şi mult‑Milostiv; Care pedepseşti şi iarăşi tămăduieşti şi dai pedeapsa cu bunătate şi cu iubire de oameni, nu ca să pierzi zidirea mâinilor Tale, ci mai vârtos ca să o aduci la frumuseţea cea dintâi şi la starea aleasă cea de la început, pe care am pierdut‑o prin slăbiciunea minţii şi prin sfatul vrăjmaşului, vrând iarăşi a ne ridica şi în tot chipul purtând grijă să scapi ce a mai rămas din căderea aceea.

Însuţi, Stăpâne atotţiitorule, caută spre noi şi ia aminte spre rugăciunile noastre ale celor păcătoşi, pentru că mulţimea fărădelegilor noastre ne‑a făcut necutezători şi nu mai îndrăznim să cerem iertare de greşealele noastre; dar ştiind iubirea Ta de oameni, îndurarea, mila cea multă, îndelunga‑răbdare, nerăutatea şi prea‑multa Ta bunătate, şi îndrăznind spre adâncul acestora şi spre noianul bunătăţii Tale, ridicăm mâinile şi cu stăruinţă strigăm către Tine: am greşit, am făcut nelegiuiri, am călcat credinţa pentru că am uitat poruncile Tale şi am umblat după cugetul nostru cel viclean. Căci am vieţuit ca nişte nevrednici de chemarea şi de Evanghelia Hristosului Tău, de sfintele Lui patimi şi de micşorarea Lui cea pentru noi, şi ne‑am făcut batjocură pentru iubitul Tău Fiu: şi preoţii şi poporul Tău ne‑am depărtat, toţi ne‑am abătut, împreună netrebnici ne‑am făcut; nu mai este cine să facă judecată şi dreptate, nu este nici unul. Am închis îndurările Tale şi iubirea Ta de oameni şi îndurările milei Dumnezeului nostru, din cauza răutăţii noastre şi a vicleşugului în care am vieţuit.

Tu eşti bun, dar noi am făcut fărădelege. Tu eşti îndelung‑Răbdător, iar noi vrednici de pedeapsă. Ştim bunătatea Ta, deşi suntem neînţelegători; puţin am fost pedepsiţi pentru cele ce am greşit. Înfricoşător eşti Tu, şi cine îţi va sta Ţie împotrivă? Cutremur de la Tine va cuprinde munţii, şi cine va sta împotriva braţului Tău? De vei închide cerul, cine îl va deschide? De vei încuia izvoarele Tale, cine va putea suferi? Uşor este înaintea ochilor Tăi a face săraci şi a îmbogăţi, a învia şi a omorî, a răni şi a tămădui; şi orice vei vrea Tu este lucru desăvârşit. Tu Te‑ai mâniat, iar noi am greşit, zicea unul din cei de demult, căutând îndreptăţire; iar nouă, dimpotrivă, ne este vremea să zicem: noi am greşit, iar Tu Te‑ai mâniat. Pentru aceasta ne‑am făcut ocară vecinilor noştri; ai întors faţa Ta şi de necinste ne‑am umplut.

Ci încetează, Doamne; iartă, Doamne; milostiveşte‑Te, Doamne, şi nu ne da pe noi morţii pentru fărădelegile noastre, căci noi suntem poporul Tău şi toiagul moştenirii Tale. Ceartă‑ne pe noi, însă cu bunătate, iar nu cu mânia Ta, ca să nu ne împuţinezi pe noi şi să fim mai urgisiţi decât toţi câţi locuiesc pe pământ, pentru că mila Ta este mai presus de cuvânt, şi iubirea Ta de oameni neajunsă, şi bogăţia bunătăţii Tale neîntrecută. Pentru aceasta, îndrăznim, cu stăruinţă ne rugăm şi cu umilinţă cerem, plecând genunchii inimilor noastre; încetează bătaia mâniei Tale, aşa precum demult, în zilele lui David, ai încetat bătaia faţă de poporul Tău, cu toate că noi nu arătăm asemenea pocăinţă. Dar Tu, ca un preabun, opreşte mânia Ta, îmblânzeşte iuţimea Ta cea dreaptă şi dă sănătate celor ce pătimesc, bolnavilor tărie, iar pe cei sănătoşi îi ocroteşte. Toată boala şi toată neputinţa depărteaz‑o de la poporul Tău; pe toţi îi fereşte de această primejdie cumplită, păzindu‑i nebântuiţi de orice boală vătămătoare şi păstrându‑i cu mâna Ta cea atotputernică nesupăraţi de orice chinuire cumplită şi tulburare pierzătoare, căci în adevăr iuţimea mâniei Tale a cuprins pe toţi şi i‑a tulburat. Şi chiar de nu ne‑am întoarce cu totul de la vicleşugurile noastre, izbăveşte‑ne pe noi pe toţi de sfatul rău şi ne dă să‑Ţi mulţumim pentru toată facerea de bine.

Pentru rugăciunile celei ce fără prihană Te‑a născut pe Tine, ale Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, cu folosinţele sfinţilor şi dumnezeieştilor îngeri şi ale tuturor sfinţilor.

Că Tu eşti izvorul milei şi adâncul de nepătruns al milostivirii şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte, şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sabia Maicii Domnului la Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Mahaira Ciprului – 21 Noiembrie

Mahaira (Grecește) = sabie

Condacul 1

Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, care a glăsuit aievea monahilor evlavioși și le-a înmânat sabia cea descoperitoare a tainelor dumnezeiești, iubitei noastre Stăpâne îi înălțăm slove de laudă. Iar tu, Maica lui Dumnezeu, care ai binevoit a arăta pe cer steaua cea luminoasă în Insula Ciprului, călăzind sufletele lor spre mântuire, caută și spre noi care te chemăm: Bucură-te! Bucură-te! Bucură-te Doamnă și Împărăteasă, cea ce luminezi mințile noastre și ne întărești sabia rugăciunii!

Icosul 1

Îngerii ți se închină, Arhanghelii te urmează, Sfinții te înconjoară în Cer, Maica Domnului, iar noi aici pe pământ te slăvim:

Bucură-te, Fecioară cămara Duhului Sfânt;

Bucură-te, că ai primit în tine focul dumnezeierii;

Bucură-te, podul nostru către cer;

Bucură-te, scara pe care urcăm în Rai;

Bucură-te, porumbița ce ai încetat potopul păcatelor;

Bucură-te, Mireasa Tatălui, Mireasa Cuvântului și Biserica Duhului Sfânt;

Bucură-te! Bucură-te! Bucură-te Doamnă și Împărăteasă, cea ce luminezi mințile noastre și ne întărești sabia rugăciunii!

Condacul 2

Preabinecuvântata Icoană Mahaira pictată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca  s-a aflat multă vreme în biserica din Vlaherne, numită fiind Agionsorotissa căci era așezată deasupra sfintei racle unde era Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, dar venind perioada de prigonire a icoanelor un monah a luat Icoana și a dus-o pe ascuns în Cipru pentru a o salva de furia celor care nu Îi strigau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Acest monah s-a sălășluit împreună cu Icoana într-o peșteră și trecând vremea a adormit în pace iar icoana s-a pierdut câteva secole, până când Preasfânta s-a descoperit prin minune unor sfinți monahi.

Bucură-te, cea ce porți cu tine harul Sfântului Acoperământ;

Bucură-te, că ai ales Insula Sfinților, Cipru;

Bucură-te, că ne ferești și pe noi de ispitele de moarte;

Bucură-te, că așterni pacea peste inimile chinuite;

Bucură-te, că răsplătești strădania duhovnicească;

Bucură-te, că ești limanul luminos al izbăvirii;

Bucură-te! Bucură-te! Bucură-te Doamnă și Împărăteasă, cea ce luminezi mințile noastre și ne întărești sabia rugăciunii!

Condacul 3

După un timp, Dumnezeu a hotărât a preaslăvi Icoana cea făcătoare de minuni și i-a trimis din Palestina pe monahii Neofit și Ignatie care, ajungând pe insula Cipru și-au dorit a se liniști în pustie după mai mulți ani de viețuire într-o mănăstire înfloritoare, și pentru aceasta se rugau fierbinte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Într-o seară după săvârșirea canonului de rugăciune, monahii au ieșit afară în aerul răcoros al muntelui iar fratele Neofit a văzut o lumină străină sus în munții îndepărtați, care a continuat să pâlpâie câteva seri de-a rândul și să-i cheme la ea.

Bucură-te, Maica Domnului, cea ce te dezvălui în mod minunat;

Bucură-te, că tu faci precum în cer așa și pe pământ;

Bucură-te, că ne arăți calea către Dumnezeu;

Bucură-te, că nu ne părăsești la greu;

Bucură-te, că prin tine drumurile se deschid;

Bucură-te, că ne ajuți a dobândi cele spre mântuire;

Bucură-te! Bucură-te! Bucură-te Doamnă și Împărăteasă, cea ce luminezi mințile noastre și ne întărești sabia rugăciunii!

Condacul 4

Monahii au pornit la drum urmând stelei de pe cer care îi chema precum magii odinioară în Betheleem au urmat steaua care le-a arătat unde se născuse Pruncul Hristos în peștera de iesle. Mergând fără oprire, au ajuns într-o zi la peștera descoperită de Dumnezeu cântând imnuri de slavă: Aliluia!

Icosul 4

După ce s-au odihnit și au mâncat, adăpându-se cu apa ce curgea din izvorul rece, și-au scos foarfecele de tăiat pomi ca să curețe locul de rugii de mărăcini, când dintr-o dată s-a auzit un glas care i-a oprit: ”Lăsați foarfecele și luați sabia care se află în fața voastră, cu aceasta vreau să tăiați ramurile și nu cu foarfecele, vreau să mă numesc Panaghia (Preasfânta) Mahairiotissa (Sabia) și nu Panaghia Kladeutiriotissa (Foarfeca).

Bucură-te, că tu ai vorbit, Maica Domnului;

Bucură-te, că monahii au găsit pe jos o sabie și au tăiat cu ea toți mărăcinii;

Bucură-te, că au curățat locul de intrare în peșteră;

Bucură-te, că înăuntru au găsit Icoana cea minunată;

Bucură-te, că piatra se făcuse pântece pentru Sfânta Icoană;

Bucură-te, cu bucuria călugărilor care te-au găsit;

Bucură-te! Bucură-te! Bucură-te Doamnă și Împărăteasă, cea ce luminezi mințile noastre și ne întărești sabia rugăciunii!

Condacul 5

Precum un prunc se coace în uterul mamei sale, așa si Preasfânta Icoană a zăcut multe veacuri în inima muntelui, dospind pentru vremurile alese de Dumnezeu har și binecuvântare pentru cei care aleargă la ea cu credință: Aliluia!

Icosul 5

Desfăcând mrejele cu spini ale cărării ce bloca intrarea, cei doi monahi au deschis poarta zămislirii minunilor tale, Maica Domnului, și peștera s-a făcut loc de rugăciune și lumina soarelui a pătruns în întunericul care până atunci ținuse Icoana în ascuns, iar noi ne rugăm:

Bucură-te, acoperământul și ocrotirea noastră;

Bucură-te, cea ce deschizi pântecele spre rodire;

Bucură-te, că aduci Lumina Soarelui Dreptății și în noi;

Bucură-te, minunată descoperitoare a căilor dumnezeiești;

Bucură-te, că ne dai sabia ce taie spinii patimilor;

Bucură-te, că ești puterea noastră în ispite;

Bucură-te! Bucură-te! Bucură-te Doamnă și Împărăteasă, cea ce luminezi mințile noastre și ne întărești sabia rugăciunii!

Condacul 6

Prin voia lui Dumnezeu, Neofit a fost chemat la El, iar Ignatie a fost binecuvântat cu venirea unui nevoitor în virtuți și anume bătrânul Procopie, și împreună se rugau Maicii Domnului să le ajute să zidească o biserică lângă peșteră unde să se roage neîncetat: Aliluia!

Icosul 6

I-ai luminat, Stăpână, să meargă la Constantinopol să ceară ajutorul împăratului Manuil cel iubitor de Dumnezeu, iar acesta auzind minunea descoperirii Icoanei, la cererea voastră v-a dăruit toate cele necesare și încă peste, iar noi te slăvim:

Bucură-te, că prin voia ta, Maica Domnului, împăratul le-a dat zestre anuală îndestulătoare;

Bucură-te, că și pământul din jur l-au primit în dar;

Bucură-te, că mănăstirea urma să fie liberă de impozite;

Bucură-te, că ai dat mănăstirii libertatea de a nu se supune autorității arhiereului locului;

Bucură-te, că starețul urma să fie ales prin votul monahilor, nu ales de arhiereu;

Bucură-te! Bucură-te! Bucură-te Doamnă și Împărăteasă, cea ce luminezi mințile noastre și ne întărești sabia rugăciunii!

Condacul 7

Cu multă râvnă, monahii au construit biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, și apoi câteva chilii noi pentru monahii care deja se alăturaseră obștii, și ducând la bun sfârșit lucrarea lor I-au mulțumit lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

În mijlocul bisericii nou construite au așezat Icoana Mahaira – Sabia Maicii Domnului, spre a te slăvi după cuviință și pentru a te chema în fiecare zi așa:

Bucură-te, cea ce construiești acolo unde omul nu răzbește;

Bucură-te, că prin tine dăinuie lucrarea noastră;

Bucură-te, că aduci binecuvântarea ostenitorilor pentru Dumnezeu;

Bucură-te, că dăruiești mai mult decât putem noi înțelege;

Bucură-te, făcătoare de minuni neobosită;

Bucură-te, că faima Icoanei s-a răspândit în tot Ciprul și dincolo de el;

Bucură-te! Bucură-te! Bucură-te Doamnă și Împărăteasă, cea ce luminezi mințile noastre și ne întărești sabia rugăciunii!

Condacul 8

Cu rugăciunile tale izvorâtoare de mii de haruri, adu biruința care a biruit lumea, Maica Domnului! Adu-L în inima noastră pe Fiul tău Iisus Hristos, taie cu sabia ta cea arzătoare spinii care ascund intrarea Duhului Sfânt în noi, ca eliberați de patimile care ne încolăcesc răsuflarea să putem striga: Aliluia!

Icosul 8

Te cinstim, Stăpână, și ne închinăm durerilor pe care le-ai răbdat în vremea pătimirilor de bună voia ale Domnului Hristos, când prin sufletul tău a trecut sabia, de aceea alergăm la tine care ne înțelegi suferințele și te chemăm:

Bucură-te, izbăvindu-ne de flăcările gheenei;

Bucură-te, scoțându-ne din toate nenorocirile;

Bucură-te, cea ce întinzi dreapta ta spre ajutor;

Bucură-te, cerul și pământul sunt pline de slava ta;

Bucură-te, toată suflarea te laudă pentru mărirea ta;

Bucură-te, întorcând mânia lui Dumnezeu de la noi;

Bucură-te! Bucură-te! Bucură-te Doamnă și Împărăteasă, cea ce luminezi mințile noastre și ne întărești sabia rugăciunii!

Condacul 9

Îngerii și oamenii deopotrivă te fericesc, Preacurată Maică, pentru bucuria ce ai avut-o când L-ai văzut pe Fiul tău Înviat, și sabia durerii și-a pierdut puterea în fața priveliștii celei mult minunate, când toată Zidirea a cântat: Aliluia!

Icosul 9

Acelei fericiri ne învrednicește și pe noi, cei care ne vedem păcatele dar și neputința de a ne lupta cu ele, căci tu ești Maica celor mici și nebăgați în seamă pe care îi aduci la masa bunătăților Raiului, iar noi te slăvim:

Bucură-te, că L-ai văzut pe Hristos Înviat cum S-a urcat la Cer;

Bucură-te, că mai apoi și tu ai urcat de-a dreapta Lui;

Bucură-te, că umpli tot pământul cu mila ta;

Bucură-te, că din Icoana Mahaira izvorăști binecuvântări veșnice;

Bucură-te, că în peștera inimii noastre Îl naști pe Hristos;

Bucură-te, că El Învie și în noi, la rugăciunile tale;

Bucură-te, că nu lași să se stingă flacăra Iubirii Lui în noi;

Bucură-te! Bucură-te! Bucură-te Doamnă și Împărăteasă, cea ce luminezi mințile noastre și ne întărești sabia rugăciunii!

Condacul 10

De câte ori te chemăm, Iubită Maică, tu alergi degrabă și ne rânduiești la fiecare după trebuință așa încât nimeni din cei ce te strigă cu credință nu rămâne fără răspuns și Îngerii ți se închină: Aliluia!

Icosul 10

Te rugăm, Maica Domnului, să ne dăruiești puterea Duhului Sfânt, să ne arătăm de pe acum locuitori ai cortului Împărăției lui Dumnezeu și să te chemăm cu recunoștință:

Bucură-te, că schimbi plânsul întru bucurie;

Bucură-te, că faci suspinul să fie veselie;

Bucură-te, slava Ierusalimului de Sus și de jos;

Bucură-te, cununa tuturor sfințeniilor;

Bucură-te, cea lăudată și preaslăvită în veci;

Bucură-te, că ne izbăvești de porțile iadului;

Bucură-te! Bucură-te! Bucură-te Doamnă și Împărăteasă, cea ce luminezi mințile noastre și ne întărești sabia rugăciunii!

Condacul 11

Precum ai ridicat pe cer steaua cea binecuvântată care a strălucit pe cer zii și noapte până când cei doi monahi au găsit Icoana ta Mahaira, comoara cea neprețuită a Ciprului, așa ridică pe cerul minții noastre o flacără a trezirii duhovnicești, să putem gândi în duhul Adevărului lui Dumnezueu și nu în duhul rațiunii,

mulțumindu-ți pentru toate darurile tale: Aliluia!

Icosul 11

Luminează-ne, Maică, luminează-ne și călăuzește-ne să găsim peștera minunilor: locul cel mai adânc din inima noastră, și fă-i loc minții să se cuibărească în culcușul așternut de blândețe și smerenie, ca să pornească izvorul cel nemuritor al rugăciunii din care să îți înălțăm aceste cinstiri:

Bucură-te, cea ce adăpi sufletul nostru cu frumusețea harului tău;

Bucură-te, mijlocind ca prin tine să aducem tămâia veșnică a rugăciunii către Tatăl Ceresc;

Bucură-te, dăruind umilință și lacrimile cele sfințitoare;

Bucură-te, îmblânzirea firii care se topește de dragostea pentru Hristos;

Bucură-te, învățându-ne a face Voia lui Dumnezeu;

Bucură-te, vindecătoarea slăbiciunilor;

Bucură-te! Bucură-te! Bucură-te Doamnă și Împărăteasă, cea ce luminezi mințile noastre și ne întărești sabia rugăciunii!

Condacul 12

Tu ești izvorul bunătăților, casa celor oropsiți, mângâierea celor îndurarați, prin tine Cerul se cutremură și inima se face locaș de rugăciune și pricină de mântuire, iar noi alergăm la tine și nu încetăm a te lăuda: Aliluia!

Icosul 12

Te slăvim ca pe o nebiruită cârmuitoare de oști, Maică, căci tu aduci biruința acolo unde speranță nu mai este, deschizând porțile ferecate ale ispitelor și arzând cu focul harului tău toate uneltirile vrăjmașilor noștri.

Bucură-te, că ne plecăm genunchii în fața Preacinstitei tale Icoane;

Bucură-te, că ne ridicăm mintea la chipul tău minunat;

Bucură-te, că saltă inima în noi de bucuria de a ne ruga ție;

Bucură-te, că ne ținem cu tărie de urma pașilor tăi;

Bucură-te, că umblăm doar spre steaua prin care ne călăuzești la mântuire;

Bucură-te, că nu ne despărțim de tine în rugăciunile noastre;

Bucură-te, balsamul rănilor sufletești;

Bucură-te! Bucură-te! Bucură-te Doamnă și Împărăteasă, cea ce luminezi mințile noastre și ne întărești sabia rugăciunii!

Condacul 13

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, cea ce singură ai dorit a te numi ”Mahaira”, dând sabia monahilor pentru a descoperi intrare în peștera ce ascundea Icoana comoară cerească, caută și spre noi și dăruiește-ne sabia rugăciunii ca tăind toți spinii din inima noastră să pornească rugăciunea cea aducătoare de milă de la Fiul tău Iisus Hristos, spre slava ta și a lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Îngerii ți se închină, Arhanghelii te urmează, Sfinții te înconjoară în Cer, Maica Domnului, iar noi aici pe pământ te slăvim:

Bucură-te, Fecioară cămara Duhului Sfânt;

Bucură-te, că ai primit în tine focul dumnezeierii;

Bucură-te, podul nostru către cer;

Bucură-te, scara pe care urcăm în Rai;

Bucură-te, porumbița ce ai încetat potopul păcatelor;

Bucură-te, Mireasa Tatălui, Mireasa Cuvântului și Biserica Duhului Sfânt;

Bucură-te! Bucură-te! Bucură-te Doamnă și Împărăteasă, cea ce luminezi mințile noastre și ne întărești sabia rugăciunii!

Condacul 1

Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, care a glăsuit aievea monahilor evlavioși și le-a înmânat sabia cea descoperitoare a tainelor dumnezeiești, iubitei noastre Stăpâne îi înălțăm slove de laudă. Iar tu, Maica lui Dumnezeu, care ai binevoit a arăta pe cer steaua cea luminoasă în Insula Ciprului, călăzind sufletele lor spre mântuire, caută și spre noi care te chemăm: Bucură-te! Bucură-te! Bucură-te Doamnă și Împărăteasă, cea ce luminezi mințile noastre și ne întărești sabia rugăciunii!

Psalmul 25 (Psaltirea Maicii Domnului):

1. Judecă-mă, Preasfântă Doamnă, că eu întru nerăutate am umblat; mă voi osteni nădăjduind spre tine.

2. Înflăcărează inima mea cu focul iubirii tale celei duhovniceşti şi cu brâul curăţiei tale, încinge mijlocul meu!

3. Mila şi îndurările tale sunt în faţa ochilor mei.

4. Mă voi îndulci cu glasul laudelor tale, Doamnă pururea Fecioară.

5. Iubit-am faţa ta cea plină de lumină, închina-mă-voi şi voi cinsti stăpânirea ta cea sfântă.

6. Mărturisiţi-vă numelui ei, că sfânt este şi cunoaşteţi în veac minunile ei!

Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!