Doar al Tau

Am uitat de ochii toamnei, mai albastri ca oricand…cerul adancind Lumina, frunzele plutind ca ziua…totul frematand!

Am uitat de ochii toamnei, mai nestinsi ca niciodat’…zorii aprinzand tacerea, noptile-nghetand durerea…ca un alintat!

Am uitat de ochii toamnei, mai aprinsi ca focul viu…gandul vrand sa-si piarda drumul, ploaia vrand sa-i fie una…in pustiu!

Am uitat de mine, Doamne! Sunt un bob de grau din camp…toamna nu m-a prins din urma, iarna nu mi-a tintit bruma, spic nesecerand…

Si din zorile-adormite, ma trezesc ca ars de timp…cununat cu vara toata, logodit cu frunza goala…dulce anotimp…

Doamne, nu lasa sa cada secera pe graul Tau! Ochii calzi ai verii Tale, cu Lumina, fara jale, sa ma tina vesnic Doamne, doar al Tau…