Hristosul cel Viu

Departe, departe, spre culmile verzi, e Dragostea cea mai deplina. Pe brazii din veacuri ce vor pana-n cer, se roaga mii de raze, in tihna.

Acolo e inima incalzita de soare, ce-si plimba coroana agale, agale…pe bolta inscrisa in ziua calita, e Dragostea cea mai deplina…cea mare…

Departe imi pare, dar nu-i…e Hristosul! Cel Viu…cel pictat in mii de icoane…agale se plimba cu razele-I calde pe maini, si pe fata, pe ochi si pe ploape…

Sadit Esti in mine, Sadit de cand lumea, si culmile brazilor vin mai aproape…Lumina din ei cu soare fierbinte, traiasca si-n mine…ce Dragoste mare…